Am renăscut prin iubire

Capitolul 29

Madison
El Leon și câinele sau sunt morți. Probabil trupurile lor plutesc undeva departe așteptând sa fie găsite de cineva.
  Noi ne-am reîntors la casa Clifford împreuna cu Buzz și Sabinna.
  Am găsit usa dărâmată iar înăuntru părea ca și cum o tornada a trecut pe aici. Știm ca este rezultatul luptei lui Alexis. Ne-a spus ca a încercat sa scape din mâinile lor.
M-Sabinna, in frigider cred ca o sa găsești ceva de mâncare. Ai stat destul nemâncata din cauza acelor nenorociți!
Sabinna sta cu capul in pământ și plânge silențios iar Buzz își are un brat pe umerii săi. Am încercat toți sa o înveselim in mașina dar moartea fratelui tău nu cred ca este o durere ce poate fi oprită asa ușor.
Ma îndrept spre Buzz și când ajung in dreptul lui îi înmânez geaca de piele și îmi strâng bluza făcută bucăți la piept pentru a mai diminua din rușine.
M-Eu o sa ma duc in camera. Am nevoie de un dus neaparat.
Urc scările iar mâna care îmi tine materialul începe sa tremure. Când eram acolo, gândul nu mi-a stat la ce mi-a făcut acel nenorocit. Acum..acum amintirile nu vor sa ma lase in pace.
Intru in camera și alerg direct in baie închizând usa in urma mea. Rămân nemișcată când ma privesc in oglinda din fata mea. Arat oribil! Arat dezgustător!Nu cred ca asa ar trebui sa arate un model. Model? Nu vreau sa mai aud de acest cuvânt. Nu vreau sa mai aud de modeling. Nu vreau sa mai aud de nimic.
Dau drumul la apa și scap de hainele murdare și rupte dar privirea nu mi-o iau de la reflexia mea din oglinda.
Când sunt goală, îmi arunc priviri peste muscaturile lăsate de acea bruta. Închid ochii și fiecare sărut lăsat de el îl resimt pe corpul meu.
Intru in dus lăsând apa rece sa curgă pe corpul meu. De ar putea îngheța rănile, inima și amintirile.
Îmi iau buretele albastru și încep sa îmi frec mâinile, picioarele, abdomenul, fiecare parte a corpului. Frec și frec pana vânătăile încep sa ma doară profund. Degeaba. Asta nu va șterge ceea ce s-a întâmplat acolo.
Plâng. Las picăturile de apa sa cada in continuare și plâng. Plâng pentru ca doar asta mai mi-a rămas de făcut.
Totul a durat doar 20 de minute. După 20 de minute, îmi înfășor prosopul negru in jurul corpului și ies din baie cu direcția spre hainele pregătite pe pat. Negru ca sufletul meu.
Dar ma opresc din orice mișcare când văd o persoana așezată pe patul meu și cu spatele la mine.
Pot sa îl recunosc pe Ash dintr-o mie. Pot sa îl recunosc și după unicul sau parfum.
M-De cât timp stai acolo?
A-De când ai intrat in dus. Adică de aproximativ 20 de minute.
A stat atâta timp asteptandu-ma? Am mai fost așteptata de oameni atât. Dar pentru a îmi face poze sau pentru vreo conferința importantă.
M-S-a întâmplat ce..
A-Te-am auzit plângând.
Ash ma întrerupe și as fi preferat sa nu o facă. Pentru ca nu o sa discut cu el despre ceea ce simt acum. Și nu pentru ca nu vreau sau pentru ca nu am încredere. Ci pentru ca mi-e rușine.
A-De ce ai plâns?
M-Nu stiu..
A-Te rog, vorbește cu mine!
Aceasta parte nu am văzut-o pana acum la el. Era ori Ash cel pus pe glume și smecheras, ori Ash cel angajat de El Leon, ori Ash grijuliu. Nu îl stiu pe acest Ash serios și rănit. Pentru ca e rănit. Îmi dau seama din vocea lui.
M-Am plâns pentru ca mi-am amintit. Tot ce s-a întâmplat in acel depozit.
Se ridica de pe pat și am crezut ca va veni la mine dar direcția lui este geamul. Se uita pe fereastra și îi pot vedea reflexia prin sticla.
Îl privesc și încep sa cred ca vederea ma înșeală pentru ca mi se pare ca am văzut o lacrima căzând pe obrazul lui.
A-De fapt, venisem in camera ta sa văd dacă esti bine și sa te îmbrățișez făcându-ți o noua promisiune.
M-Și de ce nu faci asta acum? De ce nu ma îmbrățișezi?
A-Pentru ca nu merit sa te ating. Nu te merit și nu merit nici sa te iubesc.
Cu pași mici ma îndrept spre el și îl iau in brațe pe la spate și strâng. Strâng pentru a fi sigura ca nu pleacă.
M-Nu trebuie sa ma meriți. Nu trebuie sa meritam o persoana. Trebuie doar sa o iubim. Și dacă ar fi cum spui tu..sa stii ca ma meriți.
A-Te-am rănit! Te-am făcut sa plângi!
M-Nu tu ai făcut asta. Ți-am spus ca noi o sa zâmbim la final. Te rog, zâmbește!
Își aseaza mâna peste a mea și trage o gura mare de aer.
A-Cum s-a întâmplat? Cum ne-am îndrăgostit?
M-Eu m-am îndrăgostit de tine când mi-am dat seama ca nu te pot urî cu adevarat. Când inima mea plângea pentru ca tu sufereai. Am toate motivele sa te iubesc, Ashton!
In sfârșit se întoarce cu fata la mine și îmi fixez privirea pe ochii lui roșii. Atunci..chiar a plâns.
Își trece doua degete peste una dintre muscaturile de pe gât și îi văd maxilarul cum se mișcă. Eu nu pot uita..dar nici el.
A-Cum vom uita? Cum vei uita?
M-Prin iubire. O sa renaștem prin iubire.
Am avut relații pana in prezent. Dar niciuna nu ma privea cum o face el. Niciunu nu ma făcea sa simt ceva atât de puternic.
   L-am urat, l-am blestemat, l-am iertat și acum îl iubesc.
   Vreau sa fiu cu Ashton Clifford și vreau sa ma strige "iubita mea". Vreau sa uit acel "trandafirul meu" și sa îmi amintesc doar vorbele lui. Îl vreau pe el și atât.
Se apropie încet de buzele mele și îmi oferă cel mai ușor sărut și cel mai dulce. Mai dulce ca zaharul.