Teatrul sufletelor

Capitolul VI - Chimicale între noi

     4 Septembrie

      — Aparent și-o trăgea cu un elev, și cumva a aflat că știam și a făcut ceva combinații cu directorul și ma exmatriculat, îmi povestește Connor așteptând ca profesorul de educație fizică să apară în sala de sport.

     — Dar până la urmă ce treabă avea profesoara aceea cu eleva? am întrebat nelămurit de situația lui.

     — Pai aparent ia tras-o, spuse scuturând din sprâncene.

     — Stai, am spus mai confuz, prefosoara i-o tras-o unei eleve?

     — Da, afirmă.

     — Wow, nu am mai auzit de așa ceva, am mărturisit.

     Puteam să jur că Connor se uită cruciș la mine pentru câteva secunde, înainte să-și mute privirea spre papucii de sport pe care îi purta.

     — Ce elevă și-ar trage-o cu o profă de chimie, alea sunt scârbe și pe dinăuntru și pe dinafară, nu putea să aleagă și ea o profesoară de engleză poate? am întrebat serios, dar aparent Connor crezuse că glumesc pentru că începuse să râdă zgomotos.

     — Asta pe tine te macină? întrebă ștergându-și lacrimile de la râs.

      — Serios tu ai văzut o profă de chimie, sunt iac! Dacă tot și-a tras-o cu o profă poate alegea și ea una mai bună, am spus.

     În ciuda actului pe care îl puneam în fața lui Connor acum, nu m-am putut opri din a râde. Până și eu știam cât de penibil sunam. Mi-am scuturat capul întorcându-mi privirea spre băiatul de lângă mine, care mă privea insistent.

     — Spencer, ești sigur ce ești om? mă întrebase rânjind.

     — Sunt foarte sigur, am răspuns privindu-l pe sub gene.

     — Ești sigur pentru că eu cred că ești un Înger, spuse el râzând copios din oare care motiv.

     — Mai du-te dracului! mi-am dat ochii peste cap.

     Am continuat să vorbesc cu Connor poate puțin cam mult. Era un prieten bun, un om bun mai bine spus. Chiar îmi place de el. Și știam că și Tara va simți la fel. Dar aveam impresia că petreceam puțin cam mult timp cu el și sincer, nu mă deranja. De când am început această relație cu Tara nu am avut un prieten, un amic la care mă pot plânge. Sau un amic cu care pot râde despre chestii idioate.

     Proful de sport nu venise, așa că, după ce am primit câteva mingi eu și cu ceilalți colegi am jucat câteva jocuri apoi ne-am îndreptat atenția spre vestiare. Unde ne-am schimbat și eventual ne-am întors la cursurile noastre. Ieșind cu Connor am început să vorbim despre lucruri ciudate, ajungând să vorbim despre jocuri.

     — Zelda este pe primul loc, dar sunt atât de multe jocuri care merită acel loc, se plânse Connor.

     — Pentru vremea lui a fost un joc bun, măcar atât ar trebui să facem pentru un joc atât de fain, am spus ajungând în fața dulapului meu zâmbind.

      — Dar serios, Red Dead Redemption 2 este un joc mai bun! afirmă el oprindu-se la dulapul său.

      — Poate, dar totuși, Zelda rămâne o legendă, am râs luându-mi chimia.

      Lângă mine de nicăieri apăruse Tara. Ieri nu a vrut să-mi spună care era motivul lacrimilor ei, poate azi va face măcar atât. Se uită la mine cu ochii ei mari de căprioară. Mereu aștepta să vină cu mine la chimie. Iubea faptul că stătea împreună, dar eu urăm asta. La chimie mereu trebuie să facem proiecte cu partenerul nostru de laborator, care este colegul nostru de bancă. Deci rămân blocat mereu cu Tara.

     — Hei, am spus zâmbind în semn de politețe.

     — Hei Spencer! exclamă ea apoi își înclină capul uitându-se în spatele meu.

     Întorcându-mi capul l-am văzut pe Connor.

     — Ahm, Tara el este Connor, Connor ea este Tara, ăhm iubita mea! i-am prezentat puțin cam jenat.

     — Salut! spuse Connor fluturând din mână. Ce oră ai? mă întrebă ignorand-o pe Tara.

     — Chimie, sala patru, tu?

     — Tot, mergem? a întrebat privind-o lung pe Tara.

     Am dat din cap puțin jenat începând să mergem toți trei spre sala de clasă. Ajungând într-o liniște sumbră profesorul era deja în clasă citind niște foi. Văzându-l pe Connor îl trase spre mijlocul clasei punându-l să se prezinte. Între timp eu mă așezasem în bancă lângă Tara, care părea puțin cam aeriană.

      — Cunoști pe cineva din clasă? am auzit profesorul spunând.

     — Tara, te simți bine? am întrebat-o, ea doar aprobând din cap.

      — Pe Spencer, i-am auzit vocea groasă spunând.

     — Tara, te rog să te muți în banca a treia, spuse profesorul zâmbind.

     — D-de ce? întrebă ea puțin cam speriată.

     — Mi-ar plăcea dacă Connor ar sta lângă cineva pe care îl cunoaște, ar fi mai ușor să se integreze în clasă. Plus Spencer este un elev bun, în cazul în care are probleme, pun pariul că îl va ajuta.

      În mintea mea dansam de fericire, scăpasem de Tara pentru un an întreg la chimie. Dar în același timp eram puțin trist ținand cont că Tara încă este prietena mea cea mai bună. I-am zâmbit pe un ton trist. Aceasta mă privi lung apoi se ridicase oftând și așezându-se unde profesorul îi puse. Imediat Connor puse cărțile pe bancă și se așeză pe scaun.

     — Se pare că vom fi colegi de bancă și la această materie, îmi zâmbi.

     — Așa se pare, am spus încet.

     Această își deschise caietul și împinse câteva soluții între mine. Mă lovise ușor pe umăr și zâmbind triumfător îmi spuse:

     — Se pare că avem chimicale între noi, Îngeraș! râse el.

     Mi-am dat ochii peste cap clătinând încet din cap.