Psycho-killer(colaborare cu Marrie098)

Capitolul 2

Am inceput sa admir camera imensa , camera mea.Patul era urias, impobodit cu un baldachin din matase.Era incadrat de doua noptiere, din lemn de mahon.M-am apropiat incet de noptiera pe care era asezata poza cu baiatul acela, fiul lui Lauren.Am luat-o in mana,observand cat de frumos era.Avea aproximativ 18 ani.Fata lui perfecta era incadrata de mii de carlionti care se potriveau perfect cu ochii sai verzi.Era imbracat cu un tricou alb destul de transparent care ii descoperea multiplele tatuaje de de brate si piept, asortat cu niste blugi strâmti, negrii.Fata lui emana ura si plictiseala. Intr un cuvant , parea tipul de baiat rau cu care nu ar trebui sa te pui.Am scos poza din rama si am observat data in care a fost facuta poza: 21decembrie 2012, Harry . Deci Harry il chema.Era normal sa fie in apropierea Craciunului,avand in vedere bradul din spatele lui.Am luat poza si am pus-o intr-un sertar,inlocuind-o cu o poza cu mine si tatal meu la aniversarea mea de 12 ani.Era ultima mea aniversare pe care o petrecere cu mama mea,inainte ca ea sa moara intr-un accident de mașină de pe podul Bridgewood.Am simtit cum ma podidesc lacrimile amintindu-mi de mama mea, asa ca am decis sa ies putin pentru a descoperi imprejurimile.Mi-am aranjat putin machiajul si parul,dupa care am coborat in living.Era de 2 ori mai mare decat camera mea,si era mobilita tot in stil gotic,exceptie facand uriasa plasma de pe perete.Cum tata si mama mea vitrega erau de negasit,m-am hotarat sa nu anunt plecarea mea.Cand am dat sa ies, usa s -a deschis brusc,aproape lovindu-ma.M-am dat repede la o parte, descoperind o fata cam de varsta mea, cu parul blond cu suvite roz,scurt pana la umeri . Ochii ei erau foarte albastrii conturati puternic cu tus negru. Era imbracata doar cu un tricou, putin decoltat si niste blugi strâmti.Era frumoasa , mult mai frumoasa decat mine.Avea in mana o placinta si cand m-a văzut mi a zâmbit binevoitor.
-Buna , ma numesc Lucy , Lucy Hale, bun venit in cartier ! a spus ea, întinzându-mi placinta.
-Nu sti sa bati?a fost tot ce am reușit sa spun, luadu- i placinta din mana, realizând ca am fost cam artagoasa cu ea.
- Scuze, am bătut ceva timp si nu mi-a răspuns nimeni asa ca m-am gândit sa încerc ușa, a spus ea , părând ca vorbește serios.
-Bine, am spus eu , ieșind din casa si închizând ușa după mine , multumim pentru placinta,numele meu este Eve.
-Incantata de cunoștință! achitait ea , evident bucuroasa ca am uitat incidentul.Vrei sa mergem undeva ? Poate la o cafenea de prin apropiere ? Asa ai începe sa cunoști si tu mai bine împrejurimile.
-Sigur,sa mergem , am spus eu , simțindu-ma ciudat cu privire la Lucy. In ciuda infatisarii ei , era blândă si prietenoasa.Am mers ceva timp in tăcere ,pana cand am ajuns la o cafenea micuta , aflată la un colț de strada . Cand am intrat mirosul imbietor de cafea m-a izbit.Aveam nevoie repede de una. Ne-am asezat la o masa din fundul cafenelei,o chelnerița tânara arătând cam de aceasi vârsta cu noi îndreptându-se imediat spre noi .
-Hey,Lucy! zice ea, îmbrățisand-o strâns,ce mai faci ?
-Bine Charlene , cum merge facultatea?
-Este foarte bine,dar la tine ?
-La fel , a răspuns chelnerița zâmbind, revenind , aceeași comanda Lucy ?
-Da , i-a răspuns Lucy zambindu-i.
- Si eu as dori un frappe, va rog.
-Buna alegere, imi spune Charlene , făcându-mi cu ochiul.
Cand am vazut ca se îndepărtează nu m-am putut abtine sa nu o intreb pe Lucy ceva legat de Charlene.
- Este prietena ta ?am întrebat -o curioasa pe Lucy.
-A fost . Acum ea s-a mutat in alt stat si nu prea am mai ținut legătura . De cand a plecat ea nu prea mi am mai facut alți prieteni , mi-a spus ea,destul de dezamagita.Cafeneaua e singurul loc unde ne mai vedem. Cum își termina munca , pleacă. Ne-am putea vedea mai des dar nici ea nici eu nu avem timp, iar ea si a facut o mulțime de prieteni la facultatea ei.
-Aha , am spus eu , nici eu nu aveam asa de mulți prieteni in Londra iar acum ca m-am mutat aici , chiar ca nu am nici unul.
-Ma ai pe mine , a spus ea zambindu-mi binevoitoare.
- Desigur, am spus zambindu-i înapoi.
Era atât de amabilă . Poate chiar puteam fi bune prietene.
- La ce facultate mergi ? Am întrebat-o.
-Cambridge, doar este chiar lângă noi!Sunt in anul al 2-lea.
- Acolo m-am înscris si eu ! Am exclamat fericita , poate mergem maine împreuna .
-Sigur , a spus ea vesela.
Ne-am băut cafelele vorbind si povestind vietile noastre. M-am mirat ca merge tot la Cambridge deoarece taxele sunt atât de mari încât tatăl meu a trebuit sa facă economisiri timp de 5 ani. Si , in plus, a trebuit sa invat extrem de mult.Am aflat ca are un iubit , pe nume Louis , care merge la aceeași facultate . Mi a promis ca il voi cunoaște,povestindu- mi cum ei doi vor sa se mute împreuna anul viitor . In vacante si in timpul ei liber , lucrează la o agenție de marketing , pentru a câștiga mai mulți bani.Louis lucreaza la un Fast food, dar vrea sa se angajeze si el la o agenție de marketing.Mi au plăcut foarte mult planurile lor de viitor , având in vedere ca eu aveam in cap doar urmarea unei facultati . Ar trebui sa ma angajez si eu undeva . După ce am stat ore bune de vorba , am decis sa ne despărțim , urmând sa ne vedem maine , pentru a începe primul meu an de facultate.Am străbătut repede drumul pana acasa , deoarece strada era luminata doar de câteva felinare , care emanau o lumina stranie . Am intrat încet in casa , dar nici nu am păsit bine ca am auzit vocea stridenta lui Lauren strigându-ma.
- Domnișoara , unde ai fost ?m-a întrebat ea , vizibil furioasa.
-La o cafenea , am răspuns simplu.
-Cu cine ? a spus ea bagacioasa.
- Cu o prietena, Lauren , am spus deja enervandu- ma , am 18 ani. Nu mai sunt o copila , pot merge la cafenea cu cine vreau . Acum te rog , lăsa-ma sa trec pentru a ma duce in camera mea , am spus eu încercând sa mi păstrez calmul.
Ea doar si a deschis gura si a închis- o , dându -se la o parte . Am trecut pe lângă ea, atingandu- i in trecere ușor umărul. Ea doar a stat acolo, nemișcată. Am urcat repede scările incuindu-mi ușa camerei . Mi-am despachetat hainele si mi-am facut un dus . M -am asezat in pat si am început sa citesc romanul meu preferat " Crima din Orient Express" de Agatha Christie. Întotdeauna m-au fascinat romanele polițiște si ma bucur ca mi le-am luat pe toate cu mine .
- Esti acolo , Eve ? il aud pe tata strigând de cealaltă parte a usii .
- Da,intra , am spus eu, închizând cartea.
- Hey , ce faci ?m-a întrebat el , așezandu- se pe pat.
- Bine , citeam .
- Te am auzit mai devreme certandu- te cu Lauren. E totul in regula ?
- Sigur. Totul e bine , nu te îngrijora.
- Bine , a spus el sărutându-mi fruntea , culca te ca sa fi odihnita pentru maine , a spus el ieșind in camera . Noapte buna , Eve !
- Noapte buna tata ! am spus eu , stingand lumina si așezandu-ma in pat .
Nu am vrut sa -i spun tatei de ce m -am certat cu Lauren. Oricum Lauren înca ma crede o copila , cu toate ca luna viitoare voi împlini 18 ani. Poate chiar imi voi caută o munca pentru a -mi cumpara un apartament . Vreau sa fiu sigura ca voi avea un viitor strălucit . Dintr-o data, un geamat innabusit mi-a intrerupt gândurile, urmat de un tipat slab.M-am ridicat imediat din pat si am aprins luminile , căutând sursa zgomotelor. Am deschis usa camerei , uitându-ma in stânga si in dreapta . Camera mea era ultima din acel hol uriaș si straniu iar sursa sunetelor eram sigura ca venea din dreapta peretelui meu , unde nu se afla absolut nimic . Am ieșit pe hol si mi-am lipit urechea de perete. Înca se auzeau niste geamate înfundate . Vrând sa aud mai bine , am dat uriasul tablou care acoperea tot peretele de unde veneau gemetele. Tabloul era foarte greu si eu ma mișcăm încet , nedorind sa trezesc pe nimeni .Eram destul de speriata si speram sa nu fie nimeni rănit . Cand am dat tabloul la o parte , respiratia mi s a tăiat . Acolo nu era absolut nimic cum am crezut eu , tabloul uriaș acoperea o usa . O usa secreta.De acolo se auzeau gemetele. Am bătut ușor , vrând sa vad daca imi răspunde cineva. Nustiu de ce făceam asta , dar eram pregătită sa o iau la fuga si sa chem poliția daca ceva era in neregula. La scurt timp după bătaia mea , am simțit cum cineva se apropie din interior de usa . A deschis-o dintr o data larg,nici măcar întrebând cine e.Era un băiat.
- Cine esti ? a spus cu o voce ragusita băiatul din fata mea, vizibil deranjat si uimit de prezenta mea .L-am recunoscut imediat. Par carliontat , ochi verzi , piercing in sprânceană si tatuaje . Harry. Fiul lui Lauren. Dar ce caută el aici ? Ascunzându-se in noua noastră casa ? Nu am facut nimic altceva decat sa ma holbez la el, ca o idioata. Era atât de frumos. Era îmbrăcat intr-un tricou negru de aceasta data, asortat cu aceeasi blugi strâmti negrii si cu conversi. Părea enervat si supărat de prezenta mea, dar continua sa ranjeasca la mine. Era perfect pana cand un detaliu minor mi-a atras atenția spre mana lui, in jos. Cutitul plin de sânge, a cărui tăiș il mângâia.