Psycho-killer(colaborare cu Marrie098)

Capitolul 3

Harry POV
M am uitat la fata din fata mea. Parea vizibil uimita sa ma gaseasca aici,doar asa ar reactiona oricine,nu? Era frumoasa. Avea par blond prins intr o coada si purta pijamale cu pantaloni scurti. Arata atat de bine. Se uita la mine aruncandu-mi o privire inspaimantata, inghitind in sec. Eu o speriam? Nu pot sa mi retin ranjetul la acest gand. Faptul ca o fac sa o treaca fiorii ma incanta.
- Tu...tu...esti baiatul din aceea poza.
Vocea sa subtire iese precum un strigat.
Ma uit in jos la cutitul din mana mea. Il ridic mangaindu i usor taisul cu degetul aratator.
- Eve...spune mi. Ti e frica de cutite?
- Glumesti?De unde imi sti numele?
Nu ii raspund.Il iau si ii sterg sangele pe camasa mea apoi il bag intr un buzunar. Imi reintorc atentia asupra blondei.
-Ce se afla dincolo de usa?ce faci cu acel cutit? Am nevoie de niste raspunsuri, a imgaimat ea, vizibil speriata.
-Iubito...o intrerup apropiindu-ma usor de ea.
Cu fiecare pas pe care il faceam ea facea inca unul inapoi, ajungand in perete. Ajung langa ea si ii pun mainile usor pe umeri, tintuind o in perete.
-Nu vei sufla o vorba despre nimic. Daca sti ce este cel mai bine pentru tine, i-am spus eu, zambindu-mi ceva mai blând.
Buza inferioara ii tremura in timp ce se lupta cu lacrimile ce stateau sa apara. Mi-am desprins mainile de umerii ei si am prins o brusc de barbie. Ea tresare.
-M-am facut inteles,Eve?
Nu imi raspunde. Se uita la mine cu lacrimi in ochi. Acei ochi ce erau plini de spaima.
-Raspunde-mi la intrebare. Nu cred ca ai vrea ca noua ta amica sa pateasca ceva!am spus eu, stiind ca va face orice sa-si apere prietena.
-Oh...nu ai face asta.
-Chiar arat ca o persoana care nu ar face rau,iubito?o intreb scrutand-o cu privirea.
Imi pun mana pe coapsa ei, plimband-o de sus in jos, trasand linii imaginare. Stiam ca o trec fiorii pe sira spinarii... Era asa de vulnerabila din aceasta pozitie.
-Nu imi spune asa Harry!imi raspunde impingandu mi mana.
-Eu te am avertizat. Nici un cuvant pentru ca iti pot face orice si sunt sigura ca nu ai vrea asta, îi spun intorcandu-ma in subsol.
Eve POV
Ce tocmai a fost asta? Ce cauta Harry aici? Ceea ce tocmai s-a intamplat nu poate fi real. De unde ma cunostea? De unde o cunoaste pe Lucy? Ce se întâmplă acolo jos? Atatea intrebari si nici un raspuns. Ce voi face?
***
A doua zi m-am trezit cu gandul la seara trecuta. Toate acele intamplari se derulau in mintea mea iar eu nu puteam sa gasesc nici o logica. Ce cauta fiul lui Lauren aici? Ea mi-a zis ca habar nu are unde este Harry. De ce m-ar fi mințit? Toate aceste lucruri ma depășesc. Harry mi-a zis sa mi tin gura. Nimeni nu trebuie sa stie ca este aici. Oare se ascunde? De Lauren? Stiu ca acum este acolo jos. Dar ce face? Ar trebui sa cobor? Poate ca daca fac asta va face un lucru ingrozitor. Aseara practic avea un cutit in mana...si m-a atins. Cum este posibil acest lucru? De ce mi a spus "iubito"? Mi-am alungat toate acestd ganduri si m-am uitat la ceas. Era deja 9:15 iar eu la 10:00 incepeam cursurile. Ieri stabilisem cu Lucy sa vina sa ma ia de acasa si sa mergem impreuna. Mi-am aranjat putin machiajul iar parul l-am prins strans intr-un coc. Mi-am luat o bluza alba si un cardigan pe deasupra apoi mi -am luat geanta si am coborat jos uitandu-ma la programul acestei zile. In bucatarie era Lauren. Citea o revista in timp ce bea o cafea. Ma gandesc sa ii spun despre intamplarea de noaptea trecuta dar imi aduc aminte de amenintarea lui Harry.
-Pleci la facultate?ma intreaba, neridicandu-si privirea din paginile revistei.
-Da...ii spun, asezandu-ma pe un scaun de la masa.
-Vrei sa te duc eu?ma intreaba ridicandu-si intr-un sfarsit privirea.
Se pare ca uitase micul nostru conflict de ieri. Ce bine. Nu mai aveam chef sa-i dau si ei alte explicatii si scuze.
-Nu...o sa ma duca o prietena,Lucy.
-Lucy?a întrebat ea, ridicând o sprânceană perfect pensata.
-Ahm da...este vreo problema?
-Nu sigur ca nu. Ai avut timp sa ti faci prieteni deja? a spus ea, zambindu-mi.
-Ea sta in vecinătate. Ne-a adus ieri o plăcintă.
-Am inteles. Pai atunci te-am lasat." imi spune, ridicandu se de la masa.
Era îmbrăcată intr-o rochie bluemarin, de birou. O asortase cu niste sandale înalte, negre. Parul roscat ii era prins intr-un coc perfect aranjat, la fel ca si machiajul ei. Acum stiu ce vedea tatăl meu la ea. Era frumoasa.
-Ahm...asteapta Lauren!
-S-a intamplat ceva?m-a întrebat ea, grijulie.
-Mai ai vreo veste de la..?Fiul tau?
-Nu. Ti-am spus. Am si uitat ca am un fiu. In trecut s-au întâmplat atât de multe iar el pur si simplu a plecat. Dar lasam asta la o parte. Distreaza te!imi raspunde luandu-si cana cu cafea si revista,urcând sus.
Ce tocmai a vrut sa spuna? Ce s-a intamplat in trecut? Oare Harry chiar se ascunde? Gandurile imi sunt intrerupte de soneria de la intrare. Se pare ca Lucy a ajuns. Imi bag orarul in geanta si ma duc sa deschid usa. Gasesc o Lucy fericita stand la usa. Parul sau cu suvite era prins intr o coada.Nu mai era machiata atât de strident ca si ieri, ceea ce era normal. Purta o fusta destul de scurta si un sacou. Pe umeri ii statea atarnat un ghiozdan din piele neagră.
-Gata pentru prima ta zi la Cambridge?ma intreaba incantata.
-Dap. Ce oră ai acum?
-Economie,imi răspunde in timp ce inchideam usa de la intrare. Masina ei era parcată pe aleea din fata casei. Ma asez pe locul din dreapta iar ea pe locul șoferului. Da drumul la radio si porneste motorul.
-Se pare ca facem prima ora impreuna, am spus entuziasmata.
-Aw asta e absolut grozav. O sa ti arat facultatea si poate dupa ore mergem sa vezi si campusul.
-Abia aștept, am spus fiind atât de fericita ca tocmai mi-am facut o prietena.
Lucy era o tipa foarte de treabă și amandoua aveam un stil foarte asemanator. Exceptie făcând suvitele sale. Ii ies in evidenta si se potrivesc perfect cu ochii sai albaștrii . O consider curajoasă facandu-si-le pentru ca eu una nu as avea tupeul sa ii fac ceva parului meu blond simplu. De cand ma stiu am avut aceasta coafura si sincer imi place.
Inainte sa ajungem la facultate trecem pe la aceea cafenea la care am fost si ieri. Este un local dragut si face niste frappe-uri geniale, trebuie sa recunosc. Am nevoie de aceasta bautura in fiecare dimineata ca sa rezist la aceste ore.
***
Cambridge era o școală foarte mare. Si erau o gramada de studenti. Toti pareau mandrii de acest loc, la urma urmei este o scoala de prestigiu. M-am indreptat spre clasa impreuna cu Lucy. Cand ajungem ne asezam amandoua in ultima banca. Ea a insistat sa stam in prima banca expliicandu-mi ca acolo a stat pana acum dar eu m am aparat spunandu-i ca sunt o fata timida asa ca am castigat.
In sala de clasa intra o femeie de varsta mijlocie ce se aseaza la catedră. Se pare ca ea este profesoara de economie. Ne explica noua celor din anul 1 cum se vor desfasura cursurile apoi inmaneaza manualele. Ora decurge destul de repede si sincer chiar imi place.
Cand se suna ies din clasa cu Lucy iar apoi ne despartim fiecare mergand la urmatorul curs. Insa stabilim sa ne vedem la ora 16 si sa mergem in campus.
***
Celelalte cursuri se termină repede. La 16 ies in curtea scolii sa ma intalnesc cu ea asa cum am stabilit. O gasesc stand rezemata de mașina ei si vorbind cu un baiat. Nu il recunosc. Purta un tricou verde cu o formatie de trupa rock si niste pantaloni foarte stramti cu multe taieturi. Oare nu ii era frig? Afara era toamna in toată regula. Ma apropii de ei salutand-o pe Lucy. Ea imi face cunoștință cu respectivul băiat. Aflu ca acesta este Louis, asa zisul sau prieten ce lucra la un fast food. Ei doi erau asa de diferiți. Ea era o tipa cuminte iar el era un baiat cu multe tatuaje, exact asa ca Harry. Am decis sa nu o judec pe Lucy pentru alegerea făcută, la urma urmei e viata ei.
-Eu ma intorc in doua minute, ma suna un prieten. Vin chiar acum,ne spune uitandu se rapid la telefon.
O saruta pe Lucy iar apoi se indeparteaza.
-Ok,te asteptam. Sa veniti repede!striga aceasta.
-Sa veniti? El si cu cine?am întrebat-o eu, Prevestind ceva rău.
-Ah...a stabilit sa se vada cu un prieten si o sa vina si ei cu noi,imi raspunde.
Aha. Si cum va-ti cunoscut tu și cu Louis?am întrebat-o eu , schimbând brusc subiectul.
Se pare ca asta nu a deranjat-o foarte mult, nefacandu-mi plăcere se pare sa vorbească despre misteriosul prieten al lui Louis.
-La fast-food. El lucra acolo si dupa am venit mai des si asa am inceput sa vorbim. M a întrebat daca vreau sa iesim si a iesit ceva frumos. Oricum asta a fost acum doi ani.
-Deci il cunosti de ceva vreme.
-Da, mi-a raspuns ea, concentrădu-si privirea peste mine.
Imi indrept atentia spre Louis ce se indrepta spre noi împreună cu un alt tip. Avea si el tot atat de multe tatuaje precum el. Cand si-a ridicat privirea am zarit acei ochi verzi. Si atunci am știut cine era. Ce căuta el aici?