Damian POV:
Nu pot sa cred, am reusit s-o dau in bara rau de tot. De vreo 20 de minute ma plimb pe holul asta nemernic de spital, intr-un moment fiind oprit de Giulia si Max care tocmai ajunsesera.
-E bine?intreaba Giulia agitata.
-Nu stiu, de 20 de minute ma tin pe holul asta. De ce nu mi-ai zis ca e alergica la alune?
-De unde sa stiu ca o sa nimeresti fix ceva cu alune. Am crezut ca sti si tu odata ce v-ati casatorit.
-Cine este membru al familie domnisoarei care a ajuns cu reactia alergica?
-Eu, sunt sotul ei. Este bine?
-Momentan da, i-am facut spalaturi stomacale pentru a elimina orice urma de alune. Insa umflaturile o sa dispara in cateva zile, a avut noroc ca nu a mancat mai mult. Ar fi putut murii.
-O putem vedea?intreaba Giulia.
-Desigur, salonul 361.
Am pornit cu totii spre salonul unde Patricia se odihnea pe patul acela micut de spital, perfuzia era conectata la branula ei. Cand a auzit usa si-a deschis ochii usor si ne privea pe toti.
-Hey, eu sunt cea era la un pas de moarte, de ce aveti voi fetele astea? Intreaba glumind.
-Cia, te-as lovii daca nu ai fi internata...
-Ne-ai dat o sperietura pe cinste, continua Max fraza iubitei lui.
-Inca sunt in viata, piaza rea piere greu.
-Patricia, imi cer scuze, zic eu simtindu-ma vinovat.
-Damian, nu ai de ce, nu aveai de unde sa sti ca sunt alergica la alune. Stai linistit.
-Cia, daca te simtit mai bine, noi plecam acasa s-o linistim si pe mama.
-Sigur, poate imi dau nebunii astia drumul azi. Aveti grija de voi si nu mancati alune,zice ea ridicand mana in sus.
-Ce zici, mergem acasa? O intreb eu intr-un final cand vad ca perfuzia este pe final.
-Credeam ca nu mai zici, dar care noi? Am sa ma duc in apartamentul meu.
-Vei merge in casa noastra si nu vei avea nimic de obiectat.
Patricia POV:
-Alege-ti ce camera vrei,zice el aratand spre scarile care duceau la etaj.
-Baia unde se afla?
-Sunt doua, una e prima usa pe dreapta de la etaj iar a doua e tocmai ultima usa pe stanga.
-M-oi descurca eu cu ele, zic razand. Deci ce camera vreau? Hmm. A ta care e?
-Usa neagra, zice el citind un mesaj. Din pacate se pare ca vei dormii in camera mea.
-Ce face? De ce?
-Parintii mei vor sa vina sa cineze cu noi, sa ne aduca un cadou de casa noua si se pare ca vor dormii aici.
-Firar, zic eu ducandu-mi valiza in camera cu pricina. Peretii erau de o culoare inchisa, mobila fiind neagra si pe alocuri alb. Parfumul acela barbatesc care mereu il urmarea pe Damian acum se afla si in camera "noastra". Mi-am scos din bagaje o salopeta fara bretele neagra, lenjeria din dantela si aceasi culoare si am pornit spre baie pentru a-mi face un dus.
CITEȘTI
Secretary
Romance"-Eram conştient ca o sa ajungem aici. -Atunci de ce ai continuat? -Pentru că inima mea spune că o să moară fără zâmbetul tau. Şi pentru că dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred că există ca sa ne arate cât de mult putem indura".
