-Mami vreau clatite, se plange Rose.
-Rose, facem imediat. Mami vorbeste la telefon.
-Te astept in bucatarie, zice victorioasa.
"-Scuze Giulia, Rose si clatitele.
-Nu este nimic, cum este acolo? Va descurcati?
-Destul de bine. Totusi, uite, are 7 ani si nu a intrebat nimic de tatal ei.
-Nu pentru mult timp. Ai mai vorbit cu el?
-Din ziua aia nu am mai vorbit cu el.
-Si cum reusesti?
-La inceput eram sigura ca voi ceda si ma voi intoarce la el. Ca il voi ierta, dar cu timpul am trecut peste.
-Off Cia...
-Giulia, te sun mai incolo. Se aude ceva din bucatarie, cred ca monstruletul a spart ceva.
-Bine surioara, ai grija."
De 6 ani si jumatate am tot fost pe fuga, am plecat din New York si l-am parasit. Am luat fetita si am plecat, stiu sigur ca am facut lucrul corect.
Flash Back:
-Iti e foame?il intreb eu deschizand frigiderul.
-Nu, am mancat. Dar ce e cu tine de nu m-ai dat afara pana acum?
-Am realizat faptul ca fetita mea , trebuie sa creasca si cu tatal ei.
-Sti ca mi-a fost dor de tine?
-Si mie mi-a fost dor de tine, zic eu rece. Uite, mie una, imi e un somn de nu mai pot tine ochii deschisi. Daca vrei sa dormi, te astept in pat.
Daca vreau ca planul meu sa reuseasca trebuie sa ii suport atingerile. A trebuit sa rabd 2 zile ca sa reusesc, am prins o zi cand a plecat dupa bagaje si atunci am plecat. Mi-am luat hainele mele si ale lui Rose si am plecat, l-am parasit.
End of flash back.
Momentan locuiesc in Miami, in casa care trebuia sa fie cadoul de la el. De 3 ani de cand stau aici, niciodata nu i-a dat prin cap sa ne caute aici. Oricum, cred ca dupa primul an a incetat sa mai ne caute.
-Rose, ce ai facut aici?
-Ups, zice ridicand umerii. Imi era foame si nu ajungeam la ce vroiam. Am pus un scaun si am cam alunecat, iar in drumul meu spre gresie am apucat faina si ouale.
-Si tigaia?zic eu sarcastica.
-Da, si aia.
-Ai vrut sa faci singura clatite, nu?
-Poate, nu recunosc nimic. Nu ai nicio dovada impotriva mea. N-am sa recunosc niciodata nimic, n-ai sa ma prinzi niciodata,striga ea disparand din bucatarie.
-Rose, Rose, zic eu infranta, cand vroiam sa incep sa ii fac clatite fetitei mele telefonul meu suna haotic.
"-Patricia, puiule?
-Da mama, esti bine?
-Da,adica eu sunt bine. Dar tatal tau...
-Ce a patit tata?
-Tatal tau este la politie, se pare ca firma a fost implicata intre afaceri nu tocmai legale, nu mai inteleg nimic.
-Mama linisteste-te, cum pot sa va ajut eu?
-Puiule, doar tu ne poti ajutaTe rog puiule, intoarce-te. Trebuie sa-l scoatem pe tatal tau de la inchisoare."
Damian POV:
-Damian, da-mi si mie pistolul tau. Al meu este la Louis, a trebuit sa-l ascund cand au venit politaii aia.
-Prinde, zic eu aruncandu-l.
-Damian, au trecut 7 ani. Chiar crezi ca o vei mai vedea?
-Ti-a platit cu aceasi moneda, zice Eric fumand o tigare.
-Poftim?!
-Ce ai auzit! Italianca aia mica a facut lucrul cel mai bun. Te-a parasit pe tine. Asa cum tu le-ai parasit, asa te-a parasit si ea pe tine.
-Nenorocitule, zic eu apucandu-l de guler. De cand iti permiti sa imi vorbesti asa? Ti-ai uitat locul?
-Damian, haide. Trebuie sa plecam, se pare ca a aparut o problema cu firma de transport.
-Fie, zic lasandu-l in pace.
Dorinta de viata m-a parasit acum ani de zile, in momentul in care Patricia m-a parasit. Acum ii inteleg suferinta, suferinta pe care eu i-am provocat-o.
Flash back:
"-Da Stefan, am ajuns jn fata apartamentului.
-Ai grija cu ce naibii o mai superi."
Am deschis usa si am intrat inauntru, insa niciun sunet nu se auzea.
-Patricia, strig eu insa niciun raspuns.
Am intrat in dormitor unde totul era gol, sertare, sifonier pana si lucrurile lui Rose. Pe peretele acum gol se aflau cateva poze cu un biletel lipit de ele.
"Prima zi la incubator a fiicei tale."
"Prima zi in bratele mele."
"Prima noapte nedormita din cauza colicilor si a viermisorilor."
"Primul dintisor, alaturi de o noapte alba."
"-Primul cuvant, mama."
"Ultima poza a fetitei tale. Adio!"
End of flash back.
Dupa toate acele probleme din trecut am inceput sa lucrez din nou la firmele familiei mele, alaturi de fostul meu socru. Am rezolvat "moartea" mea, acum alaturi de Stefan incercam sa rezolvam problemele. Se pare ca niste vechi "cunostinte" au predat politiei vechile rapoarte.
Usile liftului s-au deschis, iar primul lucru pe care l-am zarit a fost o fetita de maxim 6-7 ani care se juca pe acolo, lucrul care mi-a atras atentia a fost culoare ochilor ei de un albastru intens.
-Buna, zic eu catre micuta.
-Mami mi-a zis sa nu vorbesc cu strainii.
-Uite, numele meu este Damian, acum nu mai sunt un strain. Si mami ta unde este?
-Este intr-un birou, vorbeste. Mereu cand vorbeste ma plicitiseste.
-Stiu cum e micuto, zic eu razand apoi plecand spre biroul tatalui meu.Inauntru tatal meu vorbea cu o domnisoara cu parul de o nuanta de brunet.
-Tata, ce mama naibii s-a intamplat?
-Buna si tie Damian, zice persoana respectiva intorcandu-se.
-Patricia?
'M-au parasit ideiile, dupa ce am scris 3 ore un super capitol, fratele meu cel prost mi-a sters mai mult de jumatate de capitol. :-| OMG!!!!
YOU ARE READING
Secretary
Romance"-Eram conştient ca o sa ajungem aici. -Atunci de ce ai continuat? -Pentru că inima mea spune că o să moară fără zâmbetul tau. Şi pentru că dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred că există ca sa ne arate cât de mult putem indura".
