Am pasit in casa aceea care o sa-mi aduca numai minciuni, in toata casa se simtea un miros puternic de bautura. In sufragerie totul era dat peste cap, ca si cum ar fi avut loc un razboi. Am urcat la etaj unde Damian statea sprijinit de perete cu sticla de bautura in mana, cand m-a vazut s-a ridicat, clatinindu-se.
-Patricia, ai venit...
-Stai acolo unde esti, am venit in aceasta casa pentru ca am semnat niste foi pe care eu vreau sa le respect si o sa am grija sa ma ocup personal de firma familiei mele, zic deschizand usa camereii de oaspeti.
-Patricia, dormitorul nostru e vizavi.
-Aici este camera MEA, se vor schimba multe de azi inainte, o sa vorbim maine cand vei fi lucid, zic trantind si incuind usa.
Soneria telefonului meu ma trezeste din visare, abia atunci am realizat ca este ora 4 fara cateva minute.
"-Alo.
-Buna micuto, dormeai?
-Nu, nu prea pot dormii. Insomni. Dar tu? De ce nu dormi?
-M-am tot gandit la tine. Intr-un fel pot spune ca mi-am facut griji.
-Ha, Stefan Blackwoods sa fie ingrijorat pentru o persoana, iar acea persoana nu este el insusi.
-A?intreaba el uimit.
-Umor de 4 dimineata, zic eu scapand un mic chicotit.
-Glumeato, hai bagate la somn ca e tarziu.
-Asta imi aduce aminte de perioada cand eram impreuna, noptile pierdute la telefon vorbind numai despre mine, zic razand.
-Imi este dor de acele vremuri, cand te stiam a mea, cand te puteam atinge.
-Stefan, viata eu un joc de sah, trebuie sa sti sa joci altfel vei pierde. Noapte buna Stef.
-Te iubesc Patricia DiNozzo."
Grozav Stefan, din cauza ta nu am mai putut dormii deloc, pana dimineata la ora 7, in cap imi rasunau doar cuvintele acelea. Niciodata nu mi-a spus te iubesc. Ma ridic lenesa din pat dornica de o cafea care sa ma poata dezmortii, cand am iesit din camera am vazut cum Damian dormise pe jos in fata usii. Am vrut sa-l trezesc dar nu, vreau sa vada cum m-am simtit eu.
Am pasit in bucatarie si am pus aparatul de cafea in functiune, am inceput sa strang sticlele si tigarile care se aflau pe jos.
-Ai avut parte de distractii nu gluma, vorbesc eu cu mine insami.
Mi-am turnat cafeau in cana si m-am bucurat de gustul ei puternic, am devenit dependenta de cofeina.
-Ce ma doare capul, zice Damian intrand in bucatarie. Buna Patricia, zice turnandu-si cafea.
Nu i-am raspund doar am pornit inapoi in camera unde m-am schimbat intr-o fusta mov stramta si topul de aceasi culoare, mi-am luat sacoul negru pe mine iar in picioare o pereche de pantofi negri cu toc. Mi-am luat geanta si am coborat scarile.
-Unde te duci?intreaba Damian din pargul usii.
-Unde am treaba, zic rece si pasesc afara din casa.
Am luat masina si pornit spre firma tatalui meu, care imi va revenii mie. Dupa un drum de 15 minute am ajuns in fata firmei.
-Buna dimineata doamnisoara Patricia,ma saluta secretara tatalui meu.
-Buna si tie Maya, zic dandu-mi ochelarii de soare jos de la ochii. Iar te-a trimis tatal meu pe undeva? Se afla in birou?
-Da, trebuie sa iau cateva registre din arhiva. Este in biroul dumnealui.
-Multumesc Maya, zic apasand butonul de chemare a liftului.
-Patricia, ce surpriza, ce este cu tine pe aici?intreaba Tyson, unul din avocatii firmei.
-Am venit sa vorbesc cu tata. Acum te rog sa ma scuzi dar ma grabesc, zic trecand pe langa el. Nici nu mai bat la usa biroului si intru direct inauntru, trantindu-ma pe scaun.
-Printeso, ce e cu tine aici?
-Tata, vreau sa particip in activitatile firmei. Vreau sa fiu pregatita pentru atunci cand va fi a mea, zic eu iar tata ramane cu gura cascata.
-Patricia, asa dintr-o data?
-Da tata, vreau sa iau parte la tot ce tine de firma familie noastre. Te incomodeaza tata?
-Nu, chiar ma bucur ca te-ai decis. Dar sotul tau este de acord?
-Tata, nu dau doi bani pe parerea "sotului" meu.
-Off Patricia, poti sa incepi chiar de maine daca esti atat de dornica.
-Iti multumesc, pai atunci te las sa-ti termini treaba iar eu am sa plec.
-Bine printeso, ai grija de tine.
Si din nou am ajuns in aceasta postura, la aceasi cafenea, cu aceasi persoana.
-Cafeneaua noastra, vocea lui imi rasuna in timpane.
-Da, cafeneaua unde am iesit prima data, unde m-ai sarutat prima data, zic razand.
-Arati minuat astazi, zice zambind.
-Multumesc, zic rosind.
-Chiar si acum, dupa atata timp nu-ti pierzi culoarea aceea din obraji.
-Iar tu nu-ti pierzi replicile, zic luand ultima gura din ceai.
-Iti multumesc ca ai acceptat sa bem o cafea.
-De ce nu as fi acceptat?zic eu ridicandu-ma. O cafea cu tine imi insenineaza ziua. Acum, eu trebuie sa plec.
-Sigur, ai grija de tine, zice sarutandu-ma pe obraji.
Am pornit cu masina spre vechia "ascunzatoare" daca se poate numi asa, vechiul depozit in care gasca noastra se afla mereu, trebuia sa vad ce mai e pe acolo. Mi-am luat inima in dinti si am intrat in depozit. Un depozit destul de mare, cu multe incaperi si la fel de multe amintiri.
In perete inca de aflau vechi gauri cauzate de vechi jocuri cu arma, fiind singura fata din gasca eu eram mereu cea mai slaba la concursuri de arma. Un zambet imi apare pe fata instantaneu, amintindu-mi de vremurile vechi.
FLASH BACK:
-Patricia, trebuie sa ochesti tinta nu pe langa, zice Louis razand de mine.
-Si eu stiu ca trebuie sa ai intalniri cu fete nu cu mama ta, zic nervoasa.
-Touche, zice el prefacandu-se ranit.
-Ca de obicei, ai pierdut. Acum plateste, zice Eric.
-Off, nu stiu de ce particip mereu la jocul asta, zic ofticata. Ce vreti?
-50 de dolari de fiecare, zice Louis.
-Sau pumni, zice Stefan sarutandu-ma.
-Stefan, a pierdut, din nou, zic ei razand de mine.
-Micuto, zice el luandu-ma in brate.
-Imbratisare de grup? Tipa Eric.
END OF FLASH BACK.
Am inceput sa ma plimb putin prin depozit iar niste sunete imi atrag atentia, speriata am incercat sa grabec pasul spre iesire insa am fost oprita.
-Vai, vai, ce avem noi aici. O bucatica focoasa.
ESTÁS LEYENDO
Secretary
Romance"-Eram conştient ca o sa ajungem aici. -Atunci de ce ai continuat? -Pentru că inima mea spune că o să moară fără zâmbetul tau. Şi pentru că dragostea nu este aici pentru a ne face fericiti. Eu cred că există ca sa ne arate cât de mult putem indura".
