ASHES

Capitolul 10

Brittany

Din fericire, ziua petrecută cu prietenii mamei a fost una minunată. Din nefericire, am revenit cu picioarele acasă..și pe Pământ.

— Totul bine? mă întreabă Finn.

I-am scanat chipul și o urmă de remușcare m-a încercat, la felul înțepat cum i-am vorbit data trecută. Finn a fost primul ce și-a smuls ochii din privirea mea, mușcându-și obrazul interior pentru             a-și înăbuși un zâmbet.

— O, frate, nu are de gând nici acum să mă îmbrățișeze! a exclamat exact în momentul când îmi petreceam brațele în jurul lui.

— Amici?

— Amici, am zis.

— Bun, în seara aceasta gătesc eu. Și suntem singuri. Erika e..nu știu exact, a zis el făcându-mi cu ochiul, iar Ash e..la muncă, a adulmecat el și eu am chicotit, urmându-l în bucătărie.

O oră mai târziu, cu burta plină și satisfacția că noi doi am revenit la sentimente mai bune, Finn m-a anunțat că merge să facă un duș, apoi se va culca, mâine fiind luni, având o zi plină. Aveam să mă cert, dar atunci mi s-a părut că mi s-a oferit deschiderea perfectă. Am mers în capătul coridorului, rotunjind colțurile holului și i-am deschis ușa lui Ashes.

M-am repezit spre biroul lui, pe picioarele agitate, îndepărtându-mi scrupulele și bunele intenții cu fiecare mișcare ce o făceam, părând ca o vărsare de sânge. Ca un șarpe. Asta am fost în acel moment. Un adevărat Erik Quinn. Nu-mi amintesc cum am ajuns în camera lui Ashes, dar îmi amintesc că am încercat să deschid primul sertar al biroului. Blocat.

Al doilea la fel. Revelaţia misterului din spatele ușilor blocate s-a prăbușit peste mine și mi-am ridicat capul, în căutarea camerelor de luat vederi. Imaginea goală a pereților, mobila închisă și un covor se uitau înapoi la mine, dar nu am găsit puncte roșii intermitente nicăieri. Nu că ar fi însemnat că nu se aflau acolo.

Degetele mele umede făceau urme pe mobilă și de emoție transpirau și mai rău, oricât de multe ori le ștergeam pe fustă. Chiar dacă Ashes ar fi instalat camere în jur, era prea târziu să mă retrag din ceea ce făceam. Mi-am reluat căutarea, răsfoind mai multe.

Când părea că m-am împotmolit în biroul lui cu sertarele blocate, m-am așezat un pic pe pat și m-am uitat în jur. Pe noptiera lui se află o colecție de stilouri și o brichetă. Am deschis sertarul noptierei și l-am închis imediat când am observat o fâșie de prezervative lângă un pachet de țigări.

Mi-am amintit apoi că aceasta este viața normală a altora, cu excepția mea. Țigări, prezervative.. roți, știi Britt, lucruri obișnuite de care ție ți-e groază.
M-am ridicat și m-am apropiat de poza de pe sertarul noptierei. Era el și..mama sa? Femeia era frumoasă și semăna atât de mult cu el, cu același păr întunecat, ochii negri și năprasnici. Dulapul lui era deschis și mirosea atât de bine.              

Mi-am trecut degetul peste tricourile aranjate, care erau un mare parte negre și m-am uitat în jos pe podeaua dulapului, la modelele de bocanci și adidași pe care-i purta. M-am așezat înapoi pe pat și am observat un jurnal cu lacăt pe biroul lui.

L-am ridicat și am simțit frisoane. Ceea ce mi-a întâlnit ochii pe copertă mi-a luat respirația. Era un desen uimitor de real cu un bărbat pe motocicletă. Bărbatul era desenat din spate și doar o parte a feței se uita peste umăr. Ochii lui păreau să mă privească din pagină. Cum puteai să faci așa ceva cu creionul era dincolo de înțelegerea mea.

Desenul, cu textura și umbrele sale, părea că prinsese viață. Ashes a desenat asta? Era de necrezut. Am întors jurnalul și pe partea din spate era un desen și mai bun ca primul. Era aceeași femeie pe care o recunoscusem ca fiind mama lui. Amândouă desenele erau făcute în creion, cu amestec de grafit. Desenele erau atât de complexe, iar atenția la detalii era impresionantă. M-am simțit vinovată că am privit imaginile, dar ea se află pe birou..cel puțin asta mi-am dorit să cred.