Capitolul III

1.6K 112 7
                                    

Va multumesc, voua, celor care va-ti plecat ochii asupre acestor randuri. Multumesc pentru orice gand, idee, critica sau comentariu. Va rog sa-mi scuzati greselile gramaticale, ortografice sau de orice tip. Astept comentariile voastre. Multumesc.

----------------------------------------------------------------------------------

Ies din cabana si pornesc spre  padurea din spatele ei. De la cabana porneste o carare prin padure, nu stiu cat timp am mers pe ea caci gandurile nu-mi dau pace.

Ce a fost cu visul de azi noapte? De ce reactionez asa in preajma lui Alex? Totusi de ce ma gandesc acum la el? Ii place ciocolata calda ca si mie (zambesc). Ah! Si ce importanta are asta? De ce imi place …? Ce este cu aceasta stare? Fato revino-ti!

Ma trezeste din visare un sunet. Nu e specific padurii. E sunetul unui fluier?! Cine canta? Ce melodie frumoasa… Ma abat de la carare. Merg incet spre locul de unde se aude fluierul. Ajung in dreptul unui copac mare, in fata lui este o mica poinita. Nu vad persoana care canta. Ocolesc incet copacul si…E Alex?!

Se opreste din cantat, imi zambeste si-mi face semn sa ma asez langa el. Ma asez sprijinindu-ma de copac.

-          Uita-te la copacul retezat din fata, imi sopteste la ureche si-mi face semn sa nu vorbesc.

M-a trecut un fior placut cand s-a apropiat de mine si mi-a soptit. Inima a inceput sa-mi bata nebuneste, noroc ca a inceput sa cante la fluier din nou. Ma uit spre copacul retezat si vad pe el niste miez de nuca. Alex continua sa cante tot mai duios cand, de o data vad pe trunchi o veverita care-si umple falcile cu nuca si dispare la fel de repede cum a aparut.

-          Ha, ha, ha. Ai vazut? Nu e asa ca e nostima veverita?

-          Da , e nostima, zic zambind.

-          De cate ori am timp vin aici si-i aduc nuca, daca ii si cant vine imediat.

-          Alex, nu stiam ca sti sa canti la fluier.

-          Ti-a placut?

-          Da. Cum ai invatat?

-          Bunicul m-a invatat dar sa sti ca nu e un fluier, e un flaut dulce sau blockflöte. Zii cum vrei, altii ii spun si falut drept.

Si zicand asta incepe sa cante din nou, dar de date asta un cantec vesel si haios. Incep sa rad. Ma simt bine, dar inima mea tot mai bate tare. Ce bine ca din cauza melodiei nu-mi poate auzi inima.

Alex schimba melodia, acum e foarte lina si calda, imi da senzatia de liniste. Imi place. Incet Alex se lasa cu capul in poala mea si canta in continuare. Nu indaznesc sa ma misc.

-          Te rog lasa-ma sa stau putin asa, zice oprindu-se din cantat si inchizand ochii, nu am dormit azi noapte deloc. M-am tot gandit la tine.

La mine ?! De ce? Ce sa fac acum? Ar trebui sa zic ceva? Nu mai bine nu zic nimic. Ma  fac ca nu am auzit.

Stau nemiscata si il privesc, are un chip frumos. Sprancenele sunt groase si frumos arcuite, genele sunt lungi, nasul drept si gura… Ce buze frumos conturate, pline, carnoase. Ah! La ce ma gandesc. Ce bine ca are ochii inchisi. Cred ca am rosit toata. Imi simt obrajii in flacari. Si totusi nu-mi pot lua ochii de la el. E frumos. E primul baiat pe care il vad asa de frumos. Ah, parca nu am mai vazut baieti frumosi! Dar el e altfel. Nu ma mai satur sa-l privesc. Zambeste. Zambeste? A deschis ochii? Of, nu, am scapat. Mai bine inchid si eu ochi.

-          Fata frumoasa trezeste-te.

Aud aceste cuvinte si zambesc. Simt o usoara atingere pe obraz. Am adormit? Cat timp? Deschid ochii repede si vad doi ochi negri privindu-mi. Sunt ochi din vis. Sunt ochii lui Alex! Alex ma privea zambind si mana lui imi atingea usor obrazul. Ma ridic repede in picioare.

M-am indragostit?Where stories live. Discover now