M-am indragostit?

Capitolul VII

Va multumesc, voua, celor care va-ti plecat ochii asupre acestor randuri. Multumesc pentru orice gand, idee, critica sau comentariu. Va rog sa-mi scuzati greselile gramaticale, ortografice sau de orice tip. Astept comentariile voastre. Multumesc.

----------------------------------------------------------------------------------

            Azi e ultima zi in tabara si, pentru ca cerul e inorat iar cabanierul ne-a spus de dimineata ca sunt sanse mari de ploaie, nu a mai plecat nimeni la lac. Tot cabanierul ne-a propus sa organizam un bal mascat pentru diseara. Asa ca acum suntem toti prinsi in decorarea salii de mese si confectionarea de masti. Costume nu avem dar cabanierul ne-a promis ca va premia cea mai haioasa masca. La inceput multi au comentat dar acum, cu ajutorul Marei care a reusit sa-i implice pe toti in activitate, fiecare pare entuziasmat si preocupat de sarcina pe care o are.

-          Dana, ce fel de masca o sa-ti faci? ma intreaba Teodora

-          Nu stiu, cred ca o sa-mi fac un chip de bebelus, oricum toti ma cred un copil mic asa ca nu vreau sa-i dezamagesc, ii raspund razand.

-          Mi-e nu-mi pari chiar de loc un copil, imi sopteste Alex trecand pe langa mine.

Cand a aparut? Cum? Nu-i par un copil? De ce ma face sa rosesc? Cum pot cateva cuvinte sa ma faca sa tremur? Inima potoleste-te.

-          Dar, tu, Ema?

-          Nu stiu, Teodora, chiar nu am nici o idee, ii raspunde Ema.

-          Ea este un inger nu-i lipsesc decat aripile, spune Dan tragandu-i cu ochiul Emei.

-          Unde pleaca baietii? intreaba Teodora vazand ca gemenii impreuna cu Dan si Alex au iesit din sala de mese.

-          Partea grea de la impodobirea salii ei au facut-o, deci lor nu l-a mai ramas de cat sa-si faca mastile. Poate au plecat sa-si caute inspiratia, zice Ema

-          Dar, tu, Teodora ai vre-o idee? o intreb

-          Vreau sa fiu o pisicuta. Miau

-          Ha, ha, o pisica blanda care zgarie rau, glumeste Ema

-          Dar fetelor, voi stiti sa desenati? Caci eu una nu am habar.

-          Stai linistita Dana, Cosmin e talentat la desen si o sa-l rog pe el sa ne ajute, imi spune Teodora.

-          Teodora, chiar ati reusit sa lamuriti totul intre voi?

-          Da. Ieri Cosmin si-a cerut scuze si mi-a spus ca totul a fost o neintelegere provocata de el.

-          Ti-am zis ca poate e gelos.

-          Da ai avut dreptate Dana, dar nu asa cum crezi. Cosmin mi-a marturisit ca a fost gelos pe noi, nu pentru ca ar fi indragostit de mine, ci ca ne-ar pierde ca prieteni. Credea ca daca Sorin si cu mine devenim un cuplu, o sa ne petrecem timpul doar noi doi si el va fi singur. Il speria acest gand asa ca l-a convins pe Sorin ca eu nu-i pot deosebi si ca eu de fapt nu sunt sigura pe cine iubesc. Ca dovada mi-a dat o poza cu el. Ti-am povestit ca de fericire am strans poza la piept. Eh, Sorin a vazut toata scena si l-a crezut pe Cosmin. Cand l-ai spus ca-i poti deosebi si le-ai si explicat de ce, Sorin a inceput sa se indoiasca de vorbele fratelui sau si ieri m-a intrebat daca eu sunt sigura ca pe el il iubesc.

-          Si? intreaba Ema curioasa.

-          I-am raspuns: da, pe el il iubesc. I-am spus ca mi-am dat seama ca in poza e Cosmin, ca doar de emotie nu am recunoscut de la prima vedere a cui poza e, ca de fapt poza accea nu o mai am. Atunci Sorin mi-a marturisit ca si el ma iubeste.