HЕART HAUNT

Prima zi de facultate

        

                       இA๓ℊℯℓஇ

•Luni, 04 .08 .2008 ,prima  zi  de  facultate.

M-am trezit la ora 4 dimineața, m-am îmbrăcat cu hainele mele bune, am mâncat si am plecat grăbită spre facultate, până ajunge autobuzul la facultate v-a dura ceva de asta am plecat de la ora 5:00 de acasă să fiu la timp la scoală, voi ajunge pe la ora 7:30. Privesc mulțimea de oamenii care se află în autobuzul acesta. Se îngrămădesc toți pentru un loc, atât de patetic au ajuns cu toți, prefer să stau în picioare decât să  mă bat pentru un amărât de loc care nici măcar confortabil nu este. După timpul de stat în  autobuz în  final am ajuns în față facultăți si este ora 7:45.Cam târziu... La această facultate cursurile încep de la ora 7:00 dimineața, astăzi este excepție pentru ca este prima zi, astfel dacă as fi ajuns la ora asta aici nu m-ar mai fi primit. De când  am venit aici să  mă  înscriu mi s-a spus de acest regulament riguros. Pășesc spre intrarea în facultate , văd mulțimea de tineri de vârsta mea și chiar și  mai mari cum stau împreună cu familiale lor la deschiderea facultăți, cred că sunt singura care nu are familia cu ea astăzi. De obicei cei bogați așa fac oriunde se duc copii lor la fel era și la liceu le veneau părinți dupa ei mereu. Mă simt cam prost știind că la mine nu are cine să vină să astepte cu mine redeschiderea facultăți. E primul meu an aici și am să dau tot ce e mai bun din mine. Ce îmi pasă daca ei au venit cu părinții dupa ei și eu nu? Nu toți ne permitem părinții !
  Încerc să  ajung la ceremonia care se ține în  spatele facultăți. Deodată un junghi mă apasă forțat pe plămâni. O nuu!  Nu pot se rămân fără aer fix în aceasta zi importantă ...  Încerc sa nu bag de seama ce mi se întâmplă, expir și inspir apăsat și plec grăbită înspre spatele facultăți. Toți studenții se grăbesc din câte văd, ceremonia v-a începe numaidecât în câteva momente. Sper să ajung la timp, merg mai ușor , deoarece nu vreau să agravez situația cu plămâni. Soarele se află pe cerul senin de când a răsărit, v-a fi o zi grozavă, abia aștept să învăț sa cânt ca o adevărată profesionistă. Pentru mine muzica e totul. Cânt de mică, bunica spunea că  o mostenesc pe mama, însă bunicul nu prea era încântat de asta lui îi era frică să nu ajung ca mama,adică să cânt, nu am înțeles niciodată  de ce nu voia să cânt dar bunica mă susținea mai mult decât bunicul. Sper că  sunt mândri de mine!
Lăsând toate astea la o parte am ajuns în final în  spatele facultăți și abia acum observ cât de multe persoane sunt aici. Dacă fac o scenă aici toți mă vor lua ca cei din orfelinat, nu vor vorbi cu mine ca să nu mă supere și sa mor lângă ei, așa că am decis să  nu fac scene pe la scoală ca să  nu știe nimeni de boala mea. Privesc cum directoarea și profesorii facultăți sunt așezați pe scenă și pe lângă . Directoarea pregătește microfonul pentru a vorbi descursul său pe care îl  astept cu nerăbdare, am atâtea emoții. Cei din jurul meu nu reflectă emoțiile ca mine îi văd mai sumbri ca niciodată, oare ce nu le place aici?
Deodată sunetul vocei subțiri al directoarei apare în boxa si toată sala se uită plictisită spre ea. Eu sunt nerăbdătoare ce v-a spune, iar cei din jurul meu parcă nici nu le pasă. Ce e atâta nesimțire? Dacă la orfelinat cineva ne dadea un sfat toți eram atenți la ce ni se spunea și  curioși să  aflăm lucruri importante. Dar aici nimeni nu pare a fi curios de ceva toți sunt tiști și nepăsători plus pentru o facultate de renume studenții nu sunt deloc decenți, fetele poartă haine foarte vulgare și fuste foarte scurte, baieți sunt tatuați foarte rău de parcă au scăpat de la închisoare. Părinții vorbesc cu ei însă aceștia parcă nici nu îi observă. Oare asta e noua modă să  nu observi părinții? Eu dacă aveam părinți cred că  îi omoram de cap la câte aveam sa le spun. Off, nu mă  simt prea confortabil aici..
-Dragi studenții, părinții si profesorii ne-am adunat astăzi aici pentru a redeschide noul an scolar așa cum facem în fiecare an.La fel ca și în fiecare an avem studenți noi care îi  numim,,boboci".Așadar, nu am să  mai lungesc mult discursul ăsta pentru că mai mult ca sigur nu prea sunt ascultată din câte văd. Sper să vă integrați cu toți în acesta facultate ! Orele vor începe de la ora 7:00 în  fiecare dimineață, nu se acceptă  întârzierii ,doar în cazul studentilor cu probleme medicale. Aveți si alte întrebări? Întreabă directoarea serioasă pe cei din sală, însă din câte observ nimeni nu are vro întrebare de adăugat.
-Dacă nu aveți nici o întrebare ,atunci am să  trec la noul regulament al anului acesta. Fiți atenți!  Liniște în  sală, vă rog!  Facultatea noastră este o facultate renumită așa că ținuta decentă este obligatorie la fel și  faptul că întârzierile nu sunt acceptate.  Persoanele care au o problemă medicala se vor prezenta în biroul meu cu fișa medicală făcută de medicul lor, doar așa vom știi cum să acționam în funcție de student. Nu vreau certuri și bătăi în acestă instituție, dacă cineva v-a încalca regula asta poate fi dat afară din facultate. V-aș întreba dacă aveți și alte întrebări dar sigură că nu aveți. Fiind prima zi de școala aveți liber toți în afara de cei cu probleme medicale grave. Vă mulțumesc pentru atenție!  Să aveti o zi minunată! Spune directoarea lăsând microfonul jos pe măsuța care era pusă lângă  ea.
Bun, deci tebuie să ajung în biroul directoarei să îi  explic situația mea. Perfect!
Mă îndrept spre biroul său încercand să nu atrag atenția nimănui dacă mă vede cineva v-a stii că  sunt bolnavă și nu vreau să afle cineva asta. Observ cum toată lumea s-a oprit din mers spre casă ,atunci cand în fața  facultăți noastre intră pe poarta facultăți trei tipi cu masini de lux. Mulțimea de studenții se uită spre ei mirați. Masinile de lux se opresc în  mijlocul facultăți și din ele ies pe rand acei tipi.
Primul tip care iese are masina parcată în  partea stângă  a celorlalte masini. Aceste masini fiind așezate una lângă alta. Tipul are părul brunet, ochii verzi și un costum pe el cum numai în filme am văzut. Clar ei sunt acei tipi cei mai bogați din facultate.
Iese până la urmă și cel din drepta el având părul tot brunet dar ochii caprui, costum elegant și pe el. Ultimul care iese din masina este tipul care se află în mijlocul celorlalte  mașini. Din mașina din mijloc se da jos un tip cu parul negru, ochii lui albastri și mai frumos de o mie  de ori decât prietenii lui. Toată lumea are atenția spre ei, unele fete le fac cu mâna ,dar aceștia parcă nici nu le observă. Ce urăsc eu oamenii ăștia care au tot ce își doresc dar se comportă arogant cu toată lumea. Dau să  plec spre cabinetul doamnei directoare când deodată acei tipi trec rapid pe lângă mine. Zici ca sunt robotii, nu oamenii!
După ce ei dispar intrând în facultate toată lumea își reia activitatea și la fel am să  fac și  eu.
Ajunsă în fața usei cabinetului doamnei directoare bat usor la ușa și intru la ea.
- Intră mai repede,te rog! 
Fac fix ce mi-a spus și închid ușa în urma mea.
- Buna ziua! Mă numesc Angel Smith și am venit cu fișa medicală. Spun eu tremurând din toate încheieturile, am emoții mari ,nu gluma.
Mă privește printre ochelarii săi ciudat apoi revine la privrea ei normală.
- Deci ești singura bolnavă din facultate din câte văd.
- Serios?  Nu stiam..
- Da-mi fișa!
Îi îmanez fișa o prinde fix în  mâna se și se uită de vro zece minute la ea mirată.
- Din păcate facultatea noastră nu a mai avut un caz atât de special. Îmi pare rău pentru starea ta de sănătate, dar la fel cum scrie și în fișa ta medicală la orice stare de rău v-a trebui sa sunăm salvarea să te ia. De asta voi trimite pe cineva din ora în  ora să te  întrebe de starea ta ca să  nu avem probleme. La caz de îți este rău aceleași lucru ai să faci însă dacă nu ești la școală  si ești  acasă ,iar în  ziua respectivă nu poti veni, deoarece îți este rău, vei sta acasă ești scutită de ore de sport și de toate  din cauza problemei tale de sănătate.
- Aș dori să  nu se afle de starea mea de sănătate.
- Atunci eu nu voi spune însă dacă  v-a trebui să sun salvarea o voi face și te voi da de gol.
- Înteleg, promit că  am să fac tot posibilul să nu pat ceva rău aici.
- Ma bucur că am căzut la acord, ne revedem mâine! Spune directoarea pe un ton blând.
Se comportă așa de frumos din cauza boli mele sigur ca da, astfel cred că vorbea fix ca la discurs..
Ies din biroul său și  fără sa stau pe gânduri ma grăbesc spre stația de autobuz, nu mai e mult timp si tura mea de serviciu v-a începe, nu vreau să întârzi așa  că ma duc spre muncă mai repede.