A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 1-1

✦ᴊᴜɴɢᴋᴏᴏᴋ✦

Transpirația curgea agale pe fugea mea stafful ștergând o cu un șervețel, eu respirând rapid.
Tocmai ce terminasem un concert in care am dansat și cantat pentru zeci de mii de Army.

Nu regret, fac asta pentru ele, eu și prieteni mei.

Mă ridic brusc de pe scaun lăsând fata cu șervetul in aer uitându se după mine confuză.
In acest moment, chiar nu am chef sa stau să mă șteargă ele pe frunte în timp ce se holbează la mine.

Mă îndrept spre băieți care și și stăteau pe jos fiind ajutați de staff să își șterga transpirația, eu luând o sticlă după masă.

- Jungkook, ce este cu tine. De ceva timp nu mai ești ca înainte. Ești mai retras...

Spuse Taehyung trist acum fiind în spatele meu având mâna pe umărul meu drept.

Oftez și o dau la o parte, el privind în continuare trist către mine.

- E, ceva mai complicat. Nu pot pot discuta despre asta acum Hyung... scuză-mă.

Mă îndepărtez de Taehyung, străgandu mi lucrurile sub privirile confuze ale tuturor deoarece noi trebuie să mergem toți 7 către casă dar am alte planuri.

- Jungkook? Unde te duci?

- Trebuie sa merg undeva. Nu mă așteptați, probabil voi ajunge târziu.

AUTOAREA

Jungkook ieși din încăpere ceilalți băieți încă fiind în ceața. Nu e prima data când prietenul lor are ,, treabă" la ore destul de târzii sau dimineața devreme.

Și de cate ori era întrebat, nu spunea niciodată motivul.

- Voi ce credeți că face?

- Se întâlnește cu cineva?

- Plănuiește sa se mute?

- Vrea sa părăsească trupa?

- Adoptă un copil..

Spuse Suga calm toți intorcând privirea spre el când auziră spusele băiatului ce casca, având mâinile în sân fiind neinteresant de situate.

- Cum dra-
Cum ai ajuns la această concluzie?

- Zilele trecute, am găsit câteva acte ciudate in care erau numele unor copii și al unui orfelinat. Nu întrebați cum le-am găsit.

Jimin se uita ciudat către băiat însă încercând să nu întrebe cum le-a găsit, în mintea lui fiind acum alta întrebare.

- De ce ar vrea Jungkook sa adopte un copil? Haideți după el, sa vedem ce plan are.

Dădură toți din cap, începând să urmărească in liniște băiatul văzând cum se urcă în mașina lui și pleaca.

Hoseok se opri în loc, făcându le semn și celorlalți să o facă.

- Bă, nu avem cum să-l urmărim toți 6. Să se ducă Jimin și Yoongi pentru că el a citit numele orfelinatului daca Jungkook se duce acolo.

Băiaeti dădură din cap afirmativ, urcând amândoi în mașina lui Suga, care porni pe urmele băiatului ceilalți uitându-se după ei.

- Sa vedem de ce lipsește Jeon Jungkook.

★★★★★

Jungkook intră Repedea în instituție răsuflând ușurat când văzu că ora de vizite nu se terminase, căutând o așa numită, doamnă Lee.

Când intră pe hol, zări o fata îmbrăcată doar într-un hanorac negru, vechi uzat, având gluga în cap fără să-i vadă fața însă părul ce îi atârna pe piept care ea nepieptănat sau îngrijit îți dădea deja impresia că nu a trăit bine aici.

Se uita trist către ea, văzând că mergea încet având privirea in jos, din neatenție intrând în el, aproape căzând pe jos dar Jungkook o prinse rapid de talie pentru ca fața sa nu facă contact cu podeaua.

Gluga fetei căzu, acum putând să-i vadă chipul palid ce avea mici vânătăi pe ici pe colo șterse, semn că le avea mai de mult.

Privi în ochii să-i negri, fata făcând la fel, însă după scurt timp ea întrerupe contactul vizual.

Se îndepărtă imediat de băiat ce încă privea spre ea, acesta punându și înapoi gluga în cap. Plecând rapid de langa el.

Nu apucă să i spună fetei câteva vorbe căci acesta și plecă de lângă el, care se uita după trupul și plăpând ce se îndepărta tot mai mult de el.

Nu mai făcu nimic și înaintă spre locul unde trebuia să se afle femeia ce se ocupa cu adopțiile, vrând să ia un copil până în 3 ani.

Așa îl putea considera tatăl său, daca avea să fie luat de el. Insa acum să vadă cum sunt.

Însă, când fata dăduse colțul să meargă spre camera ei, fu rapid trasă de braț și îmbrânciră puțin.

- Ce crezi că faci? Cum sa faci așa ceva? Tu ști cine a trecut pe la lângă tine fetițo?

Fata nu zicea nimic, ci doar își lăsă privirea in jos, ascultând doar jicnirile pe care femeia i le aducea ca de fiecare dată.

- Du-te in camera ta și să ieși de acolo până nu pleacă el. Normal că nu ști cine e. Să nu ieși de acolo până mâine.

Zise nervoasă către ea, și o trânti pe fata de podea aceasta abținându se sa nu plângă din cauza dureri.

- Ești o greșeală. Acum înțeleg de ce părinți tăi te-au adus aici.

Spuse și plecă de lângă fata, care începu să plânga ușor.

Știu că sunt o greșeală...

832 cuvinte.

Scuzați greșelile gramaticale.