Capitolul 23

1.3K 110 31
                                    

🅕︎🅐︎-🅜︎🅐︎ 🅢︎🅐︎
🅤︎🅘︎🅣︎

🅕︎🅐︎-🅜︎🅐︎ 🅢︎🅐︎ 🅤︎🅘︎🅣︎

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

      Perspectiva Autoarei

Băieți acum se aflau în dubița lor, Namjoon conducând. Jungkook o ținea strâns la piept pe fata adormită ce era doar într-un cearșaf...

Simți cum este din ce in ce mai strâns de către fata și cum își ascunde chipul la pieptul său.

                 — Jungkook, dar de ce este doar într-un cearșaf? Nu era într-o rochiță neagă?

Întrebă Jimin uitându-se spre fata de la pieptul său.

                 — Și cum vroiai sa o aduc Jimin? Goală pușcă?

                 — Adică...a apucat sa o...

                 — Nu știu...adică nu cred.

Jimin dă te din cap semn că înțelege, nimeni nu a mai vorbit nimic fiind o liniște de mormânt.

Fata începu să se foiască din ce in ce mai mult, Jungkook încercând să-i acopere trupul său plăpând. Nu vroia ca și ceilalți să îi urmele lăsate de acel animal și pe ea goală.

                 — Te rog... nu-mi face asta...

Auzi cum incepe sa vorbească în somn. Era îngrijorat pentru ea, nu vroia sa o știe că suferă...

                — April, sunt eu Jungkook... Nu-ți fie teamă.

Îi vorbi băiatul la ureche cu cea mai blândă voce posibilă.

               — Jungkook... mi-e teamă...

              — Sa nu-ți fie, April. Sunt alături de tine, te voi proteja...

              — Jungkook...

Îi auzi vocea din ce in ce mai stinsă, semn că imediat va adormi așa că îi răspunse imediat.

             — Da, April?

            — Te iubesc...

Putu auzi cuvintele mai mult șoptite de fata.

Inima începu să-i bată cu putere, fiind uimit dar și fericit de ce auzise. Privi din nou spre ea, cum dormea liniștită la pieptul său pe chip fiind un zâmbet.

A Doua Șansă [✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum