A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 15

ᴄᴏᴍᴘʟɪᴄᴀᴛ

        Perspectiva lui April

Îi privesc pe cei doi cum râd împreună. Danbi se joacă în părul blond șters al lui Yoongi, trăgând de el chicotind la ,, țipetele" lui Yoongi.

Are 7 luni. In aceste 7 luni, Yoongi m-a ajutat extrem de mult cu ea. De exemplu noaptea când plângea. Eu neavând suficient sân pentru a o hrăni, îi dădeam lapte praf. Acum pot spune că-i dau lapte din sânul meu, având mai mult acum.

Yoongi chiar se comporta cu ea exact ca și cum ar fi fost fata lui. Nu s-a plâns vreodată că îl trezește noaptea, sau ceva.

Mă ridic după canapea și mă pun jos lângă cei doi.

                     — Ya, Danbi nu-l mai trage de păr pe Yoongi, îl doare!

Strig eu amuzată către ea, dar fără rost așa că o iau de pe băiat ce mă privea urât.

                    — Hey, de ce ai luat-o? Ne jucam și noi. Plus seamănă cu mama ei.

Roșesc când îmi dau seama la ce se referă, pentru că și eu mă mai joc uneori în părul său. Nu e vina mea că este așa moale și pufos.

                    — A.Asta nu se pune. Ahh, mă duc să o adorm, este deja 21:00.

Spun și mă ridic de lângă el, cu Danbi in brațe pornind spre camera mea. Deși mai avem o cameră, nu o pot lăsa singură.

Îl las pe Yoongi in urma mea râzând, eu făcând u mă roșie.

Perspectiva Autoarei

După ce adormi fata, Danbi ieși din cameră ducându se din nou lângă Yoongi, care o aștepta.

                  — A adormit?

                  — Îhm. Am mai stat puțin să o privesc. Începe să semene din ce in ce mai mult cu Jungkook...

O lacrimă i se scurse lui April pe obraz, Yoongi punând u și mâna pe el pentru al șterge de lacrimi.

O privea trist, știe cât de mult suferă din cauza lui Jungkook, uneori auzind suspine de plâns din cameră ei, noapte când trece prin drept.

                       — Oare m-a uitat? Nu mai ține la mine?

                       — Nu știu de Jungkook, April...însă eu, nu te pot uita.