Pe lună este chipul copilei de demult,
Un chip de altă data, al fetei ce am pierdut.
Oglinda nevăzută a micii entități,
O enciclopedie a jovialei vietăți.Acum, ea e singură și eu sunt părăsită
Pierdută de lumina marii frumuseți
Pe atunci, împreunate, lumea era doar joacă
Acum, o pustietate, al cărui timp îl plângeți...Puterea-i zdruncinată...
Lumina este ascunsă.
Trăim în întuneric sub mreaja celor mari
Clepsidra răsturnată cu firele răpuse
Ne ține ostatici în fața celor tari.
![](https://img.wattpad.com/cover/244528032-288-k83332.jpg)
CITEȘTI
În amintire...
PoetryRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃