" - Da, stăpâne! am răspuns eu, cu glasul mai slab ca niciodată. Chiar dacă priveam în pământ, știam că rânjește. Știam și ce urma să spună. - Ridică-te! a șoptit în timp ce se apropria de mine. Tăcerea ce se lăsase în cameră era sinistră. Perdeaua diafană flutura în bătaia vântului, lăsând lumina difuză a lunii să pătrundă în încăpere. Simțeam cum inima mi-o lua razna. Tremurând, m-am ridicat în picioare, încercând să îmi păstrez echilibrul. Singurul lucru care mai lipsea era să cad pe acolo. - Mai ții minte jurământul pe care l-ai făcut? mă întrebă cu o voce irezistibilă, aproapre simțind cum mă sufoc din cauza distanței minuscule dintre noi. - Da..., am început să spun, în timp ce ochii lui mă devorau, iar mâna lui se odihnea la baza gâtului meu. - Atunci știi faptul că ești a mea, numai a mea! a șoptit el, iar vocea i-a tremurat. Îi simțeam respirația fierbinte pe fața mea. Am închis ochii încercând să îmi potolesc bătăile inimii și să îmi reprim dorința de a-l săruta. - Acum poți să pleci! a spus depărtându-se de mine, rupând magia momentului. Nu știam dacă să fiu dezamăgită sau să respir ușurată pentru că am scăpat. Am dat din cap, făcând o ultimă plecăciune, cu toate că era întors cu spatele la mine, apoi am ieșit din camera lui, îndepărtându-mă pe coridorul întunecat. - Stai! a strigat, alergând spre mine în timp ce m-am oprit și nu mi-am putut stăpâni un zâmbet..." #3 fantasy - 4.03.2019