》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nu am fost vreodată o persoană matinală, dar în această dimineață pur și simplu nu am putut adormii la loc. Nici nu am dormit foarte mult, de asemenea. M-am trezit de cel puțin patru ori în această noapte și în această dimineață până și eu am fost nervoasă pe mine însumi deoarece nu puteam dormii. Adoram somnul, dar în această seară, aparent, pur și simplu nu a vrut să coopereze cu mine.
Am fost atât de supărată în această dimineață încât nici să stau în pat n-am mai putut. Am înhățat primul halat care mi-a căzut în mâini și am ieșit în grădina noastră, respirând lacom aerul curat și rece oferit de această dimineață de vară.
Grădina din spatele casei mereu a fost un loc primitor unde mă puteam refugia chiar și în cele mai întunecate zile. Îmi aducea într-un mod necunoscut pacea în suflet și mă liniștea destul încât să-mi pot pune gândurile cap la cap. Și aparent de asta aveam nevoie în momentul de față, deoarece motivul din care n-am putut să dorm ca lumea în această seară avea un metru optzeci, păr castaniu și doi ochi misterioși, unul albastru și celălalt verde și mi-au chinuit gândurile întreaga noapte.
N-am putut dormii deoarece chiar și în momentul de față atingerea lui îmi bântuia corpul. Spatele meu, unde își odihnise mâna în timpul valsului, încă era foarte fierbinte, și eram foarte tentată să îmi dau jos rochia verde în care am dormit pentru a verifica locul. Pentru a mă asigura că nu mi-a rămas o urmă roșie pentru a dovedi faptul că dansul cu acest om chiar s-a întâmplat și nu mi-am imaginat eu totul.
Mâna mea era încă cuprinsă de furnicături cât timp îmi strângea alături de cealaltă talia cât timp încercam să mă țin pe mine însumi în brațe cât priveam răsăritul.
Eram bântuită de ciudata întâmplare de aseară. Mă simțeam de parcă încă încercam să procesez totul, deoarece s-a întâmplat atât de repede și m-a lăsat atât, dar atât de confuză. Adevărul era că, habar nu aveam că să fac acum.
Poate era din cauza puținelor mele cunoștiințe în materie de ființe umane identificate ca fiind de gen masculin, dar acel om care într-adevăr m-a salvat dintr-o conversație, care putea ajunge foarte ușor la subiectul măritișului, cu Oliver Persky, iar pentru asta îi eram recunoscătoare. Scuza pe care a folosit-o pentru a mă fura de lângă el însă avea să fie o durere de cap pentru mine în scurt timp.
Normal că nu eram logodită și mai ales cu el, iar Persky știa asta. Era cel mai bun prieten al tatălui meu, iar Octavianna îl ridica în slăvi pentru poziția „sigură" în care se afla acum. Dacă scenariul imposibil de a-mi găsii adevărata pereche s-ar adeverii, el ar fii printre primii care ar afla. Cel mai probabil a rămas și el la fel de buimăcit ca și mine de întreaga situațiie. Cineva de acolo de sus era de partea mea, totuși, deoarece nu a mai încercat să se aproapie de mine după acel dans, și mi-am petrecut seara lipsită de posibile atacuri de panică în devenire, purtând doar câteva conversații cu prietenii tatei și valsând cu tata însăși. A fost un sfârșit de petrecere chiar pașnic dacă mă întrebi pe mine.
