Regatul Inimilor Roșii

76: Al doilea stadiu: Furie.

CASPIAN ⚔️

        Prima dată când s-a întâmplat, a fost cu mulți, mulți ani în urmă. Înainte ca blestemul coroanei să spargă clepsidra timpului ce levita deasupra capului fiecărei persoane muritoare, prinzându-mă captiv într-un corp ce nu îmbătrânea. Ba chiar nu se schimba deloc. Nu îmbătrâneam, dar nici nu întineream în vreun fel. Dacă voiam să lucrez la el, niciun mușchi nu îmi făcea brațul mai puternic decât fusese înainte, dar nici mâncatul în exces nu crescu kilogramele de pe coastele mele în vreun fel. Eram blocat în trupul unui bărbat în vârstă de 20 de ani de secole.

        Singurul lucru ce mă ținea pe linia de plutire, amintindu-mi de faptul că timpul trecea, iar zilele erau zile și nu ore, iar luniile erau luni ci nu zile, era părul meu ce continua într-un mod miraculos să crească. Poate de asta am decis să-l păstrez lung, prins într-un coc îndesat mai mereu. Prezența lui îmi confirma că totul era real. Se întâmpla. Timpul trecea, iar eu eram neschimbat, dar măcar părul meu creștea și acum era imposibil de întreținut.

        S-a întâmplat pentru a doua oară când am realizat acest fapt, dar prima dată când s-a întâmplat va rămâne pentru totdeauna în top-ul listei mele de „întâmplări ce m-au traumatizat pe viață".

        Eu aveam șaptesprezece ani. James era încă în viață, la fel și Lily. Wez, cu puțini ani mai în vârstă decât mine, dar la fel de imatur, a fost de față. A fost prezent, îngrozit și confuz. Câteodată credeam că el fusese de vină. Cel care a cauzat totul, dar era un gând la fel de imatur pe cât fusesem eu pe vremea aceea. El mi-a făcut cunoștiință cu persoana ce avea să-mi schimbe întreaga viață. Întreaga gândire. Întregul viitor.

        Era stupid, sau cel puțin asta obișnuiam să îmi spun pe atunci de fiecare dată când mă gândeam la tot ce se întâmplă și mă rușinam mai mereu. El făcea parte din Armata Roșie. Locuia în jumătatea de regat condusă de Regele lor. Eu eram fiul adoptiv al lui King of Spades. Poporul obișnuia să spună că eram ,,singurul copil pe cate chiar și l-a dorit cu adevărat". Lumea putea scoate pe gură tot felul de bazaconii, dar în același timp tatăl nostru nu era cea mai caldă sau iubitoare persoană existență în acest univers. Anii lungi în care a pierdut-o pe mama și a cârmuit peste regatul Wonderland de unul singur au făcut ca figura parentală ce existase odată în el să dispară cu timpul de sub ochii noștri.

        Când m-a rugat să îmi petrec timpul pe lângă Lilian, care pe atunci era doar o adolescentă al naibii de îndrăgostită de fratele meu, James, și își petrecea 80% din timp evitându-și așa-zisul ,,logodnic" și antrenându-se, n-am prezis că se va ajunge la asta. Când mi-a zis să stau cu ochii pe un membru suspect al Armatei Roșii, ce ne putea oferi informații esențiale, nu mi-am imaginat că avea să se întâmple asta. Știam că lucrurile bune se întâmplă oamenilor care așteaptă, dar de ce mai apoi totul se întoarce împotriva lor și nimic din ce ai așteptat nu e așa cum ai crezut că avea să fie?