Destinul sângelui albastru

~Un portal spre o cascadă~

Merliah

De dimineață coborâm toți în grădină și o găsim pe Luna stând la o măsuță albă cu scaune asortate.

-Bună dimineața, dragilor. Luați loc, spune făcându-ne semn.

-Bună dimineața, spun așezându-mă pe scaun.

Din spatele nostru au apărut mai multe fete cu tăvi în mână.

-Cafea? Întreabă o tânără cu părul roșu ca focul.

-Sigur, mulțumesc.

Fata ne toarnă fiecăruia câte o cană de cafea, iar celelalte ne așeză în față diferite feluri de mâncare pe care le poți consuma la micul dejun.

-După cum bine știți, noi posedăm puteri supranaturale. Putem vorbi cu animalele, putem controla plantele, putem controla fenomenele naturii și multe altele.

Luna mă privește în ochi.

-Niciunul dintre noi nu își alege destinul, Merliah. Și niciunul nu-i poate scăpa. E destinul tău să schimbi lucrurile. Și destinul nostru e să te ajutăm, dar nu toate creaturile sunt dispuse să îți ofere talismanele pur și simplu. Unele te vor supune unor probe pentru a le dovedi că meriți. Eu nu am de gând să te pun la încercare, deja mi-ai dovedit că meriți talismanul. Ai dat dovadă de răbdare. Ai așteptat un semn și sunt sigură că ai fi continuat să stai acolo, în pădure, până când ai fi primit unul. Mi-ai arătat că ești deșteaptă. Ți-ai dat seama că stejarul este cheia, iar că acea frunză e un fluture, ți-ai dat seama cum să treci prin portal.

-Dă-mi voie să te întrerup, Luna. Mi-am dat seama cum să trec prin portal datorită acelui fluture. După ce am realizat că nu este o frunză obișnuită, fluturele s-a așezat pe trunchiul copacului, iar fluturele mi-a vorbit, el este cel care m-a ajutat.

-Înțelegi ce spun animalele?

-Da.

-Cum? Cum e posibil așa ceva?

-Crezi în dragoni?

-Dragonii au murit cu mult timp în urmă, copilă.

-Nu toți, spun și îmi las ochii să capete culoarea verde deschis. Unul încă trăiește, iar eu am o legătură cu el.

-Magnific, șoptește. Se pare că tu îți faci prieteni peste tot pe unde mergi. Ai de partea ta un dragon, un vampir, ai alături vârcolaci și vrăjitoare.

Luna îmi întinde un lănțișor în formă de soare și mi-l așează în palmă.

-Iar acum suntem și noi de partea ta. Eu controlez lumina. Mi-am transferat o parte din putere acestui lănțișor. Dacă cumva vei avea nevoie de ajutor în călătoria ta, tot ce trebuie să faci e să mă chemi, iar eu voi veni.

-Mulțumesc, Luna.

-Eu îți mulțumesc, spune. Îți pui viața în pericol pentru a ne salva pe toți.

După ce am mâncat, ne-am ridicat de la masă.

-Luna, știi cumva unde le pot găsi pe sirene?

-Sigur. Îți pot arăta un portal care te duce acolo.

-Te rog.

Luna ne conduce spre salcia sub ale cărei crengi ne-am întâlnit prima dată. Rostește ceva și trunchiul salciei capătă o culoare aurie.

-De cealaltă parte a portalului se află o cascadă. În adâncurile apei ei există un fel de tunel. Traversează-l și la celălalt capăt al tunelului vei ajunge în Oceania, lumea sirenelor.

-Crezi că Drago mă va putea găsi acolo?

-O să încerc să deschid un portal într-un nor. Spune-i să zboare cât mai sus, iar când va vedea un nor mai strălucitor, să treacă prin el și va ajunge în același loc ca voi.

Îi transmit lui Drago ceea ce mi-a zis Luna.

Îi las pe băieți să treacă primii.

-Merliah, cascada este foarte mare, iar Drago nu te poate ajuta. Tu trebuie să sari în apă de la acea înălțime.

Dau încet din cap.

-Mulțumesc! spun zâmbind și trec prin portal.