4. Începutul următorului an

2.2K 116 7
                                    

Eu mă așteptam ca acea clădire să fie simplă, din piatră dar s-a dovedit a fi chiar opusul.

Când am parcat mașina am observat o mulțime de copii ce își petreceau timpul într-o curte gigantică.

Internatul arăta mai mult ca o casă/conac, spre deosebire de imaginația mea. Pereții înalți erau de un maroniu deschis și puteai vedea multe ferestre mari și colorate, cu vitralii pe margine și perdele frumos aranjate pe dinăuntru.

"Woow! Nu mă așteptam să fie așa frumos! De când...!"

Nu am apucat să îmi termin propoziția că am și văzut o fată blondă alergând înspre Savanna și îmbrățișând-o

"Savanna! Cât de mult mi-ai lipsit!!"

"Anastasia!!" Spuse Savanna desprinzându-se din strâmtoarea îmbrățișării Anastasiei. "Ea este Hope. Vei sta și cu ea in cameră în următorul an. "

Ochii albaștri ai Anastasiei mă priviră de jos în sus și zâmbi. Mă apucă de braț și mă trase înspre un grup de 3 copii.

"Hey! Ea e Hope. Savanna mi-a spus că o să stăm cu ea în cameră. Yeeeee!"

Anastasia mă îmbrățișă strâns și când îmi dădu drumul a început să îmi pună întrebări.

"Bine...vreau să îmi răspunzi cât de repede și sincer poți la următoarele întrebări!" spuse Anastasia, după care am dat aprobator din cap.

"Câți ani ai?"

"16"

"De unde ești?"

"Florida"

"De ce ai venit aici?"

"Întotdeauna am vrut să vin în Anglia, iar părinții mei mi-au dat șansa asta, trimițându-mă aici"

"Wow! Îți place să îți petreci timpul în grupuri?"

"Depinde de persoane. "

"Perfect! Atunci să îți prezint noul tău grup și în același timp colegii de apartament: Caroline, o fată extrem de inventivă și colorată. " Anastasia îmi arată o fată maroniu-roșcată îmbrăcată cu o bluză plină de flori și o pălărie acoperită cu un fel de blăniță. Caroline îmi zâmbi și îmi spuse cât de încântată e că mai are o prietenă.

"Eu sunt Roxi" se prezentă o fată cu părul roșcat și niște ochi verzi pătrunzători. "Să sperăm că ești de treabă" spuse serioasă Roxi.

" Iar eu sunt Luke". Mi-am întors privirea către cel ce sa prezentat și m-a cuprins un sentiment ciudat. Băiatul ăsta chiar era...drăguț. "Fetele sunt de aceeași vârstă cu tine. Eu am 17 ani" În timp ce vorbea nu îmi puteam lua ochii de la el. Avea parul blond vâlvoi dar totuși cool, un mic cercel negru în colțul gurii și niște ochi albaștrii-gri, înconjurați cu negru. Chiar voi sta într-un apartament cu acești copii în următorul an? Dacă da...va fi un an interesant.

*****************************
Hey!
bucur că ați citit și acest capitol.

Vă rog să povestiți mai departe oamenilor despre cartea mea dacă vă place.

În următorul capitol, Hope va afla cum e sa locuiască cu noii ei prieteni și...cine știe...poate cinva își va petrece mai mult timp cu altcineva...
Vă las să ghiciți despre cine vorbesc.

Yours,
--Giulia

Internatul...(Luke Hemmings)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum