Internatul...(Luke Hemmings)

L

Luke's POV:

Abia astept sa plecam, sa scapam de-aici. Vom vizita orasele apropiate de noi: Londra, Oxford, Bristol , Hope insista sa mergem si in Brighton, Bath, Stonehenge, New Forest si Canterbury.

Nu cred ca voi avea nevoie de multe lucruri...o mica gramajoara de tricouri, o alta de lenjerie, 3 perechi de pantaloni si 2 hanorace. Cred ca e destul. Asta pe langa periuta si pasta de dinti, peria si gelul, fixativul si samponul meu special (daca afla Hope ca am atatea produse de par o sa ma faca o adolescenta din nou...), toate cele 8 volume primite de la Hope plus alte carti de-ale mele...amm....si banii. Cred ca asta e tot. Sper sa incapa in maxim 2 ghiozdane.

Iau lucrurile de pe birou si incerc sa le inghesui in ghiozdanul meu de scoala, dar nu incap, asa ca incep sa caut prin dulap pana dau de un rucsac mai mare. Imi pun hainele si necesitatile acolo si cartile impreuna cu banii, in ghiozdan.

Gata!

Ma duc sa deschid geamul. Vreau sa ii fac o vizita lui Hope.

De afara se aud niste sunete infundate si un geam trantit. Ies repede pe pervaz si ma indrept spre camera lui Hope, de unde s-au auzit sunetele. Ma apropii incet de geam si nu pot sa cred ce vad: Ethan sta cu spatele la mine, tinand niste chei in mana, iar Hope incearca din greu sa deschida usa, mai-mai sa planga. Atunci ma observa. Ethan vede ca ea se uita la mine si se intoarce, deschide geamul si, spre surprinderea mea, ma trage in camera.

"Vorbind de lup..." zambeste Ethan. Se joaca putin cu cheile din mana lui, dupa care le arunca pe geam.

"Nu!" incearca Hope sa opreasca gestul lui Ethan, dar nu reuseste decat sa se impiedice si el sa o prinda.

"Aminteste-ti ce-am vorbit, iubire. Daca faci ceea ce ti-am zis, nimeni nu va pati nimic." ii spune el lui Hope, scotand un briceag din buzunarul de la pantaloni.

Ce se petrece aici?!?!?!....

Niciunul dintre noi nu ne putem misca (adica eu si Hope).

"Luke, eu..." incepe Hope, dar lacrimi incep sa ii curga pe fata, oprind-o.

"Mai repede! Daca ma prind aici o sa fie numai vina ta, @&%*$ ce esti!" urla Ethan, lovind-o pe Hope cu cotul in burta.

Asta a pus capac.

Ma reped la Ethan si ii trag un pumn in fata, facandu-l sa cada. O iau repede pe Hope de langa el si o imping inspre geam. Ea iese repede si sper din tot sufletul sa nu cada si sa ajunga bine la mine in camera. Inchid putin geamul si ma intorc la Ethan, care isi trosnea nefericit mandibula. Il lovesc tare cu piciorul in burta si in mana, facandu-l sa isi scape briceagul si sa geama de durere.

Ridic 'arma' sa de pe jos si o pun sus pe dulap.

Pampalau.

"Asta ca sa te inveti minte, sa nu te mai ei de iubita mea!" il mai lovesc odata in burta. "Si asta pentru ca esti nebun!" il lovesc in spate, facandu-l sa se dea cu capul de marginea patului.

Tocmai atunci se deschide usa.

Hope's POV:

Ajung repede in camera lui Luke. Deschid repede usa, trec prin sufragerie in mai putin de o secunda, si ies din apartament. Strabat holurile internatului plina de adrenalina, si ajung in Sala de mese.

"Savannah! Ethan...incercat...atace...mine...briceag...si...Luke....se bat....hai!" reusesc eu sa spun prin respiratiile mele ingreunate si o trag pe Savannah de mana.

Fugim amandoua pe holuri, nepasandu-ne de privirile celorlalti copii. Ajunsi in fata usii camerei mele, Savannah scoate un set gigantic de chei colorate. Alege una rosie, exact ca usa mea, o descuie si intram.

Luke avea o privire furioasa, stand deasupra lui Ethan care gemea ingrozitor, cu sange tasnindu-i din frunte si din gura.

Savannah nu spune nimic. Nici eu nu pot spune nimic. Nici macar durerea din stomac cauzata de lovitura lui Ethan nu o mai simt.

"Unde e briceagul?"e tot ce spune Savannah.

Luke se duce la biblioteca si ia cutitasul de deasupra ultimului raft, dupa care i-l inmaneaza supraveghetoarei.

"Il vom duce la infirmerie. Ai face bine sa dispari pana ma intorc. Nu vreau sa te mai vad pana nu ma calmez. Cum ai putut sa-l bati in halul asta?"

"Savannah, a fost autoaparare. Voia sa ne injunghie cu briceagul. Daca nu actionam repede, eu sau Hope puteam fi raniti mai grav de atat."

"Ai dreptate, scuze... ne vedem diseara daca nu pleci." spuse Savannah, ridicandu-l pe Ethan de la pamant si ajutandu-l sa iasa din camera.

" Plecam maine seara. Mai bine ne odihnim dupa ziua de azi." imi spune Luke, imi da un pupic pe frunte si ma lasa in camera.

-a doua zi-

Ma trezesc tipand.

A fost doar un cosmar.

Ma intind iar in pat, incercand sa fac amintirea sa dispara. Visasem ca Ethan venise noaptea peste mine, incercase sa ma sufoce cu o perna, dar cumva l-am facut sa se opreasca si pleca, dar nu inainte sa imi lase un bilet sub perna.

Ce mai vis!

Dar....doar ca sa ma asigur...

Ma ridic in fund si ridic perna de langa mine. Stiu ca a fost doar un vis, si ca nu ar putea fi nimic sub perna, dar am facut-o totusi.

Spre groaza mea, o scrisoare se afla sub perna. Era o hartie roz, parfumata. Am deschis-o si am inceput sa citesc:

*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*

Draga Hope,

Sa nu crezi ca ai scapat de mine asa usor. Nu voi renunta niciodata. Te vreau pentru mine si numai pentru mine si iubitelul tau nu ma va opri din a obtine ce vreau.

Voi fi peste tot.

Nimic nu ma va opri.

Nici macar ranile.

Cu multa dragoste,

-E

*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.**.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.*.

Scap terifiata scrisoarea din mana. Ma dau repede jos din pat si alerg pana la baie.

Dupa un dus lung (gandesc mai bine in dus) am decis sa nu-i spun nimic lui Luke. Daca i-as spune, ar innebuni si cine stie ce i-ar mai face lui Ethan.

Nu vreau ca Luke sa fie dat afara.

--0.0--

Nu am realizat ca ma uitam in gol, pana nu simt o mana pe spatele meu, care ma readuce in lumea noastra.

"Mergem?" ma intreaba Luke.

"Dap!" imi insfac bagajele si iesim din camera, indreptandu-ne spre sufragerie, de unde ne luam la revedere de la prietenii nostri si mergem afara.

Un autobuz era deja la cativa metri de poarta internatului.

Ma uit pentru o ultima data la internat.

Sa inceapa vara...

---yeeee---

Hey pestisori!!

Iata un capitol super rapid, la indemnul celei mai bune prietene ale mele!

Intrebarea capitolului acesta este: "De ce?"

Va iubesc!

-Giulia