O promisiune încălcată

'19'

Edward

- Domnule Scott , mă strigă asistenta de la recepție .
-E ceva important ? Mă grăbesc .
Am de gând să o vizitez pe Ella pentru că am tras de ușă și deja e încuiată .Sper că s-a mai liniștit și o să putem vorbi ca doi oameni maturi .
-E despre ...Ella , numele ei mă face să mă întorc , se uită prin părți atent ca să nu audă cineva .
- Nu e treaba mea ,dar e pe cale să facă ceva ce ar putea să-i pară rău și doar dumnevoastră puteți să o opriți, se uită la fel de precaut prin jur. Fetele au acostat-o în hol ,dar nu e despre asta .A zis ceva de genul : Totul are un sfârșit .Și se va finisa acolo unde a început. Cu siguranță nu a plecat acasă ,iar eu nu știu unde a început totul ,spune cu
subînțeles . O sa îi pară rău de ceea ce ar putea să facă.
Îi mulțumesc și ies ca fulgerul din clinica . Scot o înjurătură și pornesc mașina ,cu siguranță s-a dus la bar. Oare nu poate stea o clipă cuminte?
De ce nu ar spune : Poate vii la mine azi seara , Nuu ! Doar e Ella ! Ea este cu principii.Să le ia naiba !

Intru cu viteza în bar. Doar să o găsesc, mă rog în gând .
Ar trebui să fie pe lângă Barmen .
Îmi ridic privirea și parcă am un dejavu . Atât de perfecta , dar atât de nefericită . Îi explică iarăși ceva barmenului ,ceea ce mă face să zâmbesc , e atât de copilă uneori .

Mușchii feței mi se încordează când văd persoana de langa ea ,care se pare că nu are intenții decente care o includ și pe frumoasa mea neascultătoare .
Am reușit să ajung la timp ,îmi spun în gând ,deja e bine .Cu asta ne descurcăm.
Îmi grăbesc pașii când văd că jigodia o apucă brutal de mână .
Mă întreabă cine sunt eu ?
Cine ești tu , și ce drept ai să o atingi ?
Îl lovesc .Perfect, asta vroiam să fac de la începutul serii !

Ella

-Ești bine ? Îi aud glasul îngrozit în speranța că nu mi-a făcut nimic. Mă bucur că își face griji pentru mine ,dar nu dau nici un semn ,nu vreau să îi ofer satisfacție și să se creadă eroul serii doar pentru că m-a salvat de un ticălos .
Cele 3 pahare s-au evaporat ca prin minune . Sunt mai mult decât trează ,situația de mai devreme a fost ca un duș rece ce m-a adus la realitate,din fericire.

-Să mergem, îl aud spunând și doar reușesc să-mi iau geanta de pe scaun căci deja mă trage spre ieșire.
Am adunat câțiva spectatori ,dar ce mai ,de când a apărut în viața mea m-am obișnuit cu situațiile imprevizibile .

Îmi deschide portiera și urc fără să mai spun ceva , și așa e nervos, nu îmi încerc norocul .
-Cu siguranță ești bine ?
-Sunt bine .Țineam totul sub control. Nu trebuia să-l lovești .
- Țineai totul sub control pe dracu !
Ridică tonul și lovește brusc cu pumnii în volan , făcandu-mă să tresar.
-Cred că o să iau un taxi , îi spun și sunt gata să ies din mașină ,dar el este mai rapid și mă prinde de mână .
- Îmi pare rău, încearcă să își păstreze calmul .Nu am vrut să sune asa ,doar că m-am speriat pentru tine .

Edward Scott își cere scuze ,ceva nou,bun de notat undeva .

- Gândul că poate să ți se întâmple ceva mă face incontrolabil ,continuă .
Cine naiba știe până unde ajungea totul?
Mă privește extrem de serios .
-Pot să-mi port de grija . De la tine nu m-a salvat nimeni și acum accept consecințele , mă răstesc fără să vreau la el .
Își ține pumnii încleștați și se reține din greu să nu urle sau să spargă ceva .
- Du- mă acasă te rog , îi spun pe un ton mai calm la care se conformează și pornește mașina .
Încă mă minunez de frumusețea orașului noaptea sau mai bine spus , mă uit pe geam doar ca să nu-l privesc pe el , în timp ce el nu-și ia ochii de la mine.
-Dacă te mai uiți la mine,o să facem accident .
Zâmbește și își întoarce privirea la drum .
-Ești extrem de tăcută ,pot să adorm aici și nu mai ajung acasă .
Cum naiba trece de la enervant la amuzant atât de repede că nu înțeleg ?