𝐃𝐨𝐦𝐢𝐧𝐮𝐬 𝐞𝐭 𝐃𝐞𝐮𝐬

𝐴𝑛𝑡𝑒𝑞𝑢𝑎𝑚 𝑠𝑝𝑒𝑚

𖨆

𝑃𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟 𝑜𝑚 𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒 𝑠𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎, 𝑠𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑠-𝑎 𝑒𝑥𝑡𝑖𝑛𝑠 𝑙𝑎 𝑡𝑜𝑡𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖, 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑𝑐𝑎 𝑡𝑜𝑡𝑖 𝑎𝑢 𝑝𝑎𝑐𝑎𝑡𝑢𝑖𝑡.

𖨆

       O priveam de la distanță, deși îmi doream să o analizez cu o lupă, căci ea era muză, însă nu pentru mine. Dansa, dar nu pentru bucuria ochilor mei, ci pentru globurile hapsâne și prihănite de tot felul de orgii nespuse.

        Necunoscutul o privea și el. Îi făcea o schiță pe veșnicul lui caiet mâzgălit de cărbune, fără să o vadă neapărat pe fata ce dansa cu tălpile goale. Și mă miram din nou de el, căci o înghițea din priviri, deși căutătura ar fi trebuit să-i citească numai prietenie seacă. Orfist improbabil.

         Și mi se părea atunci atât de puerilă gândirea necunoscutului, căci el voia să îi schițeze chipul cu grafit, apoi să o uite prin alte pagini cu colțuri îndoite.

         Iar eu, păgână ca un copil ghinionist, voiam să o pictez, cu totul și întru totul, cu vagi cuvinte, poate orbitoare în fața ei, pe o foaie de jurnal făcută scrum. Și ardeam după dansul ei, tânjeam s-o port într-un tango tragic, spre deosebire de acei artiști ce căutau alte modele ale unui alt chip tânăr.

        Și-i detestam pe ei, însă o contemplam pe ea, dar de la distanță, dintr-un colț amăgitor de rece, fremătat prin sufluri de avere, căci mintea mea păcătuia cu scrieri clandestine destinate numai și numai ei. Voiam să mi-o pictez pe retină, pe artere și pe palme, însă numai în cuvinte, ale mele. Și-mi doream cu pathos să se piardă artiștii, să piară muzica, să se frângă dansul și să rămânem doar noi, păcătuind, într-un glob de cioburi de tămâie și scrum.  

𖨆