𖨆
𝐸𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝐴𝑙𝑓𝑎 𝑠𝑖 𝑂𝑚𝑒𝑔𝑎, 𝐶𝑒𝑙 𝐷𝑖𝑛𝑡𝑎𝑖 𝑠𝑖 𝐶𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑈𝑟𝑚𝑎. 𝐶𝑒 𝑣𝑒𝑧𝑖, 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑖 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒-𝑜 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑏𝑖𝑠𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖: 𝑙𝑎 𝐸𝑓𝑒𝑠, 𝑆𝑚𝑖𝑟𝑛𝑎, 𝑃𝑒𝑟𝑔𝑎𝑚, 𝑇𝑖𝑎𝑡𝑖𝑟𝑎, 𝑆𝑎𝑟𝑑𝑒𝑠, 𝐹𝑖𝑙𝑎𝑑𝑒𝑙𝑓𝑖𝑎 𝑠𝑖 𝐿𝑎𝑜𝑑𝑖𝑐𝑒𝑒𝑎.
𖨆
Și-nainte de final, aș fi vrut să-mi fi scris și mie, indiferent de ale cui ar fi fost cuvintele și mișcările mâinii pe pergament. Voiam dans, pasiune, tragedie, dovadă de orfism și durere psihică. Voiam, cu alte cuvinte, să îmi despice inima și să o înlocuiască cu ceva întreg, mai frumos, mai pur, ceva care să nu-mi aducă zvârcoliri ori impresii utopice. Am vrut să scriu, însă am ajuns să descriu, prin ochii altora, propria-mi cerneală roșie mizerabilă.
Și-n final, romanul a rămas gol. Pagini albe, pagini rupte, și cotorul dezlipit. Mi-am sfâșiat versurile și m-am pierdut iar prin rânduri scrise în proză, fără vreo idee despre ce ar trebui să fie metamorfoza inspirației.
Era parfum; o adiere de poeți damnați, poeți însângerați, poeți trădați și poeți cu unghiile roase. Un machiavelism, neobservat, într-o loterie de impersonalitate a sensibilității.
N-am vrut să scriu vreodată, nici să caut un dumnezeu a toate justificativ. Am ars după o atingere — oricare, de orice fel. Am tânjit după un sentiment — oricare, de orice fel.
În acest final, n-am primit. Foile au rămas la fel de albe, oricât aș fi scris și oricât sânge s-ar fi impregnat în ele. Am coborât din obelisc și mi-am creat un mai preabun nontimp.
𖨆
आप पढ़ रहे हैं
𝐃𝐨𝐦𝐢𝐧𝐮𝐬 𝐞𝐭 𝐃𝐞𝐮𝐬
लघु कहानी...în care scheletul poetic a rămas pe jumătate îngropat sub spini amărui și frunze de pelin, iar eroul s-a înecat deasupra unui nor creat din halucinație. ,,Dominus et Deus", rostul și acuzația, cortina și publicul, valsul și corzile viorii;...
