Conversații în oglindă

E greu

Salut. Bună. 

Știi momentul ăla extrem de minunat când îți sună ceasul sau alarma dimineața? Când, din momentul în care îl auzi, îți vine să îl spargi de perete, și începi să te gândești: "să-mi fut una!"?

Momentul ăla e oarecum definitoriu. Cum îți începi ziua, te afectează. Starea ta de spirit din momentul în care te trezești, se reflectă asupra ta și asupra acțiunilor tale. nu vorbim încă despre impactul asupra celor din jur. Momentan ne concentrăm pe noi. Pe tine. E greu, nu?

Știu.

Dar hai să vorbim puțin despre asta. Ce faci atunci când ești în cel mai jos punct al vieții tale. Ce faci atunci când simți că totul în jurul tău se dărâmă, se sparge în mii și mii de bucățele mici, chiar înainte să poți face ceva?! Sau, retrospectiv privind, când nici măcar nu ai crezut că o să se ajungă aici?! 

Chestia despre viață este că... nu mereu e ușor. Și nu mereu poți câștiga. La un moment dat, te lovește. Și te lovește foarte, foarte rău. Persoana pe care o iubești, nu te mai iubește înapoi, ești concediat, sau pierzi un membru al familiei, și la un moment dat, ajungi la fundul borcanului.

Te simți paralizat, te intrebi... de ce? Și acel de ce, te poate distruge rău de tot. Când începi să te întrebi, de ce eu, de ce nu altcineva? Eu sunt o persoana relativ ok, adică, nu am dat în cap la nimeni, nu am făcut rău nimănui intenționat  (revenim mai încolo la asta). De ce dracului m-a lovit fix pe mine?

Pentru că asta e viața. Viața e nedreaptă. Viața te trezește la realitate în cele mai brutale, horifice și grotești moduri. Are un simț al umorului extrem de macabru. Iar starea ta de bine nu se măsoară în câte zile ți-a mers bine, sau de câte ori ai fost fericit. Nu, nici vorbă de asta. Îți poți număra zilele bune, sau te poți considera o persoană de succes atunci când ai trecut cu bine prin zilele întunecate, noroase și pline de furtuni și trăznete. 

Iar dacă nu poți sau nu vrei să înveți din eșecuri, să le accepți ca fiind o parte din tine, atunci să nu te aștepți ca viața să vină la tine, totul roz și curcubeie și să îți ofere ceva bun pe tavă. 

Uneori, pentru ca lucrurile mai bune să apară în viața ta, este mai bine  ca alte lucruri să fie distruse. Părăsite. Să nu mai funcționeze. 

Uneori, pentru a ajunge în locul ăla bun la care visai mereu, și pentru care ai luptat cu tot ce ai avut, ai dat tot ce era mai bun din tine, pentru a ajunge acolo trebuie să mergi pe un drum extrem de greu și inconfortabil. Vor fi zile grele,  vor fi zile întunecate în care te vei întreba: oare nu mai răsare soarele și pe strada mea? Zilele alea trebuie să le accepți, să ți le asumi, și cu ele, și durerea cu care vin. 

Pentru că prin asta crești. Prin asta devii mai puternic. Depășești bariere, depășești limite, crești. Dar nu mă înțelege greșit. Cu o floare nu se face primăvară. Creșterea e înceată, grea, dar sigură. Eșecurile te fac mai puternic. Eșecurile te învață, sunt prietenii tăi cei mai buni. Mereu acolo, gata să te învețe încă o lecție. Trebuie doar să o vezi, și să înveți din ea.

Tot timpul ăla în care te-ai simțit mizerabil, distrus, trebuie să îl accepți ca fiind parte din viață. Are și părți bune, și părți rele. Nu le filtrează nimeni. Întreabă-te: DE CE? De ce eșuez mereu, de ce nu îmi iese cum trebuie? Dar întreabă-te într-un mod constructiv. Mai bun. Din asta găsești putere să mergi mai departe, deoarece ai visuri. Ai ținte pe care vrei să le atingi, culmi pe care vrei să le escaladezi. 

Să fiu mai ordonat.

Să renunț la obiceiuri dăunătoare mie.

Să fiu mai bun la muncă. 

Să îmi readuc corpul în formă.

Și cu cât de gândești mai mult la ceea ce vrei să realizezi, cu atât îți va fi mai ușor să te concentrezi pe asta. Va fi dificil, stresant chiar. Shit,  la un moment dat te vei trezi că nu este literalmente nimeni care să creadă în tine, că te poți schimba. Că poți reuși să atingi ce ți-ai propus. Atunci vei fi doar tu cu tine. 

Atât.

Te vei gândi: poate că chiar a trebuit să trec prin toate momentele alea grele. Prin tot chinul ăla. Poate că a meritat să-mi rup ficații, pentru că altceva mai bun este înaintea mea. Iar singurul mod prin care poți ajunge la acel ceva mai bun, este să te aduni, să îți dai două palme, și să te ridici. Ridică-te din nou, continuă să mergi înainte. Rdică-te și muncește din greu pentru tine. Ridică-te mai puternic, mai bun, mai inteligent, gata să pui mâna pe noile oportunități ce ți-au ieșit sau îți vor ieși în cale. 

Trebuie să crezi că se va întoarce roata și în favoarea ta. Că toată durerea prin care ai trecut se va transforma în putere, puterea de a merge mai departe. Slăbiciunile tale se vor transforma într-un caracter puternic, iar din toată confuzia și zăpăceala în care erai, vei găsi pace și liniște. 

Fiecare zi este un nou început.

Nu crezi că este timpul ca să începi și tu la fel?