Conversații în oglindă

Introspecție

          O să mai rămânem puțin la capitolul , sau la subiectul ăsta, de relații. Înjură-mă cât vrei, cititorule, dar nu cred că am terminat de discutat. Și probabil că vom mai reveni, mai încolo. 

          Situația este simplă. Nu are sens să o complici, nu vei face decât să îți faci un rău dublu. Ai pierdut. Așa este dragostea, iubirea. Nu este mereu roz, doar cu momente furmoase, care vor dura o viață, și de care îți vei aduce aminte cu drag atunci când veți sta amandoi pe o bancă oarecare din parcul vostru. Nu.

          Iubirea este frumoasă, chiar dacă nu este mereu roz. Nu mereu va fi bine. Nu mereu o să fiți împreună și o să vă înțelegeți de minune. Dar chiar și asa, trebuie să o accepți. Să o îmbrățișezi, și cel mai important, să o prețuiești. Nu o lua drept cuvenită. Pentru că nu este așa. Altcineva a ales de bunăvoie să te lase în inima lor și în sufletul lor, riscând totul. Pentru că în iubire, riști.

          După cum am spus mai devreme. E simplu. Acum, se poartă cu tine fix așa cum simte. Nu presupune nimic. Până la urmă, suntem oameni, nu dumnezei. Dumnezei ne facem noi, prin propria noastră ignoranță. Dacă va fi într-un viitor neștiut de nimeni atrasa sau atras din nou de tine, depinde doar de tine. Dacă nu faci nimic să schimbi toate astea, este fix vina ta. Dacă rămâi prins în disperarea, depresia și zona ta de confort, este fix vina ta. Nu te poate scoate de acolo nimeni. Doar tu. Și Dumnezeu, care ne suportă toate păcatele noastre. 

          Dar până atunci, lucrează mult la asta cititorule. Lucrează cu tine. Lucrează ca să evoluezi. Am spus-o și în alt capitol, evoluția vine doar de la tine. Lucrează să crești. Să ierți. Să te ierți. Să iubești, și să te iubești. Să devii responsabil. Să devii curajos, și asumat. Nu nesăbuit. Să știi să comunici. Să știi să înțelegi, și să asculți.

          Să știi când să taci și când să vorbești. Chiar dacă acum, lucrurile nu sunt ideale. Nu te gândi că celuilalt îi este bine. După ce ai trecut o perioadă printr-o relație, nici unuia nu îi este bine la despărțire. Puterea de a trece peste o ai. Trebuie doar să sapi după ea. Mult. Treci peste, orice ar fi, nu te mai lăsa afectat. La urma urmei, lumea este plină de iubire, și iubirea adevărată iartă totul. Înțelege care a fost vina ta, reflectă asupra ei, și asigură-te că ai învățat lecția. 

          Asigură-te că drumul pe care ai luat-o acum, este unul greu, al schimbării, al evoluției. Asigură-te că vei ajunge într-un punct în care să nu îți fie rușine de viața ta. Arată acest lucru, dar nu ca o etalare, ca o mândrie. Arată pentru că îți pasă, pentru că vrei să te implici și că dorești ca ceilalți să vadă această schimbare. Dacă nu vrei să faci asta, poți închide cartea, și o poți pune la loc în raft. Asigură-te că devii ceea ce persoanele pe care le iubești, și de care îți pasă, apreciază. Și asigură-te că devii ceva ce ele au nevoie. 

          Nu aștepta ca revelația să îți pice în cap, în minte, peste noapte. Nu se întâmplă nimănui așa. Lupta cu tine, și cu traumele tale, abia acum începe. Mergi înainte în viață, cunoaște oameni, ajută pe cei în nevoie. Așa cum și tu ai fost ajutat și vei fi ajutat în procesul pe care l-ai început. Nu uita că este greu. Vor fi zile în care te vei simți total pe lângă lume. Vor fi nopți pline de lacrimi, durere și urlete în pernă. Vor fi momente în care te vei trezi dimineața într-un pat rece. Și momente când un zâmbet oarecare îți va încălzi sufletul.

          Ce vreau să spun și unde încerc să ajung cu asta, este faptul că nu se termină aici viața. Încă mai ai lucruri de făcut. Oameni de întâlnit. Povești de descoperit. Emoții de trăit. Sentimente de demonstrat. Nu din ambiție, ci din candoare.

          Suntem doar praf de stele pe pământ. Nu luăm nimic cu noi când îl părăsim. Doar ce lăsăm în urma noastră. Dacă ai greșit, cere iertare, si nu mai repeta. Dacă ai iubit, asigură-te că ai făcut-o dezinteresat și din toată inima. Planurile tale nu s-au potrivit la un moment dat cu cele ale persoanei iubite. Reflectă și asupra acestui lucru. Este ciudat, nu-i așa? Ne chinuim toată viața să alergăm după o iubire perfectă, când ea este fix lângă noi, imperfectă. 

          Toți suntem imperfecți.  Nimeni nu este perfect. Gândurile ne trădează, se transmit mai departe în priviri, limbajul corpului, cuvinte. Și toate pornesc de la inimă. Ea, săraca, poate porni totul, si poate opri totul. Așa că ai grijă de ea. De a ta, înainte de toate. Apoi, de cealaltă. Când ajungi să înțelegi ce înseamnă iubirea, și ce sacrificii poate face, atunci poți încerca să împarți această bucurie cu altă inimă cu care simți că rezonezi. 

          Este adevărat, te poți lovi de refuzuri. De trădări și dezamăgiri. Dar ai un atu. Ai învățat deja lecția, și știi dacă este cazul să continui și când. Și asta o face și mai frumoasă. Nimic nu este mai satisfăcător să știi că pentru ceea ce ai luptat cu toată puterea ta, acum ai câștigat. Nu este un sentiment mai plăcut ca cel pe care îl simți când îți vezi chipul oglindin-du-se într-o privire plină de iubire. Merită să lupți. Cu tine, prima dată. Apoi, pentru a câștiga.