Capitolul 2 - Losing to the unpredictable

34.7K 1.5K 173
                                    


CAPITOLUL II


          Zambesc larg in timp ce paharul de cafea imi este intins si ma asigur ca multumirea imi ramane limpede pe chip si cand tipul dragut se sprijina de tejghea cu o incercare semi-reusita de ranjet seducator. Ridic paharul de plastic in semn de salut si iau o scurta inghititura inainte de a murmura o ultima multumire si de a-mi porni tocurile inalte in directia usii. Nu e nevoie sa-mi intorc capul pentru a sti cat de debusolat trebuia sa para acum, o cauza perfect acceptabila pentru expresia de satisfactie ce o posed in clipa actuala. Niciodata nu m-a deranjat atentia primita, chiar daca decid sa o iau in considerare sau nu. In plus, nu strica sa stiu ca am de unde alege... asta daca trecutul nu se va repeta, bineinteles. Trecut care insa, este acum ingropat si departe de a-si mai face aparitia pentru a-mi ruina si prezentul.

     Brusc, ultima inghititura de cafea pe care o iau imi lasa un gust amar in gura. Si asta nu doar pentru ca e neagra si simpla. Scuturandu-mi capul cu o incercare slabita de a reveni la realitate, pasesc in exteriorul cafenelei sigura pe mine si imi pun inapoi ochelarii de soare. Chiar daca a trecut aproape o saptamana de cand m-am intors si de la cina cu familia Cross, amintirea ultimei dimineti in care am dat ochii cu cel mai groaznic cosmar al meu inca se simte proaspata si clara. In ciuda a cat am incercat sa nu acord atentie cuvintelor sale fara noima, Marc a reusit, probabil si fara sa vrea, sa ma dea total peste cap cu episodul acela cu cafeaua si cearta aprinsa.

     Pasii imi ingheata acum pe trotuar si, dupa o singura privire aruncata in directia paharului aproape plin din mana, rasuflu prelung si il arunc in primul cos de gunoi. Cafeaua mea favorita nu mai are acelasi gust de cand am ramas cu sechele din cauza unui arogant cu un orgoliu cat sa dea pe afara. Buzele mi se strang intr-o linie fina si imi reiau mersul prin multimea de persoane agitate de pe strazile Seattle-lui. Chiar nu ar trebui sa ma gandesc la asta acum... Daca ar trebui sa iau in considerare saptamana trecuta, atunci poate sunt intr-adevar norocoasa si tot acel discurs ridicol si amenintator nu a fost nimic altceva decat o incercare nereusita de a ma intimida. Nu l-am mai vazut de atunci si nici nu am de gand sa il vad. Marc Cross se poate duce la dracu' si sa ia cu el si amenintarile sale aruncate in vant!

   Din fericire, momentul in care telefonul imi suna reprezinta momentul in care orice amintire neplacuta este alungata si zambesc sincer in timp ce scotocesc in geanta dupa el si raspund fara nicio ezitare:

- Te rog, spune-mi ca suni ca sa ma anunti ca ti-ai gasit rochia perfecta pentru diseara, implor cu falsa disperare, lasandu-mi buzele sa se curbeze si mai larg cand rasul lui Heather imi gadila timpanele.

- Chiar mai bine! Am vorbit cu Courtney si aparent, un eveniment este organizat diseara si clubul va fi plin! Stii ce inseamna asta, nu?

Aproape ca ii pot simti ranjetul arogant din modul in care glasul cristalin ii tremura a entuziasm. Izbucnesc intr-un hohot de ras galagios si captez atentia mai multor trecatori care ma privesc acum confuzi. Le afisez un zambet inocent si revin la conversatie cu o voce ceva mai joasa:

- Bineinteles ca stiu! Mai multe sanse sa gasim niste specimene extraordinare de potentiali iubiti, spun cu o veselie contagioasa, tentata si sa fac o pirueta care sa imi demonstreze starea de bine. In ritmul asta, vom avea parte de intalniri cat ai zice peste!

Saptamana care tocmai a trecut a fost una destul de plina pentru mine. Pe langa mutatul in apartamentul meu terminat complet de curand, discutiile cu privire la Shine Fashion Company au inceput si bazele deja puse. Petrecerea de inaugurare va fi si ea tinuta in scurt timp si as minti daca as spune ca nu sunt entuziasmata pentru toata agitatia care se anunta sa urmeze. Insa lasand la o parte asta si mutatul, am planuit serios ca sfarsitul de saptamana sa il petrec distrandu-ma, dorinta indeplinita prin organizarea unei iesiri de grup cu niste prietene cu care am reluat legatura. O petrecere care sa celebreze intoarcerea mea definitiva acasa. Totusi, doar pentru ca este o seara dedicata prieteniei si retrairii amintirilor din zilele noastre de glorie, asta nu inseamna ca eu si Heather nu ne putem tine de planul stabilit in dimineata aceea blestemata, chiar dupa momentul tulburator cu Marc.

Thin LineWhere stories live. Discover now