Thin Line

Capitolul 1 - Declaration of war

CAPITOLUL I

- Natalie!

- Heather! strig la randul meu, aruncandu-mi energic bratele in jurul unei Heather extrem de entuziasmata si agitata. Doamne, nu imi vine sa cred cat de mult timp a trecut!

- Mie imi spui? Incepusem sa cred ca nu te vei mai intoarce niciodata, rade, eliberandu-ma treptat din imbratisarea stransa.

Imi scutur capul intr-o negare permanenta si izbucnesc si eu in ras. Posibilitatea de a nu mai vrea sa ma intorc in Seattle a fost dintotdeauna nula. Indiferent de cat timp planuisem la inceput sa lipsesc, intr-un final, ultima mea destinatie a ramas acasa. Realizez ca nu suntem singurele din incapere doar cand chipul vesel al mamei ma intampina inainte de a fi prinsa intr-o alta imbratisare. Nici nu e nevoie sa ne spunem ceva pentru ca fiecare emotie este limpede si evidenta pe chipul fiecareia. Tatal meu se apropie si el cu un zambet caracteristic lui si nu ma gandesc de doua ori inainte sa ii sar in brate cu un tipat ascutit. Poate ca abia acum realizez cu adevarat asta, dar familia chiar mi-a lipsit enorm...

- Mi-a fost atat de dor de voi, soptesc abia audibil, inca ezitand sa parasesc imbratisarea protectoare si confortabil de familiara a tatei.

Ochii mi se redeschid lent si il gasesc automat pe Marc, privindu-ma cu o mina bizara din coltul opus al camerei. Desi expresia ii este indescifrabila, modul in care ochii sai albastri par sa ma arda cu fiecare clipa reuseste sa imi trezeasca fiori pe sira spinarii. Ma desprind din imbratisarea tatei cu un zambet fortat, inca vag dezechilibrata de privirile coplesitor de intense din partea unui anumit tip sacaitor si cu ochi ca de gheata.

Doamna Cross este urmatoarea persoana care ma cuprinde in brate si aproape ca vreau sa rasuflu usurata acum ca i-am observat prezenta. Chiar daca au trecut ani de zile de atunci, inca simt nevoia de a avea pe cineva care sa ii poata tine piept lui Marc prin apropiere... asta desi nu sunt sigura ca Maya Cross i-ar mai putea ordona acum fiului ei sa nu ma mai tachineze sau sa inceteze cu holbatul fara noima.

- Cu siguranta ai crescut intr-o domnisoara incredibil de frumoasa, spune cu un zambet sincer, chicotind in timp ce bratele sotului sau se inconjoara in jurul taliei ei. Inca te mai ocupi de modelling?

- Doar putin, raspund, salutandu-l pe domnul Cross cu o clatinare vesela a capului.

Continuam sa discutam pentru minute in sir despre amintiri si despre cat de multe am ratat in tot timpul cat am lipsit si nu ma pot abtine sa nu observ absenta unei anumite persoane. Locul unde statea inainte este acum pustiu, singura dovada ca a trecut intr-adevar pe acolo fiind pungile mele, abandonate nonsalant pe canapea. Curiozitatea ma impinge spre a-l cauta cu privirea discret in jur, dar nu e nicio urma de persoana care, cu nu foarte mult timp in urma, ma zdruncina cu o singura privire.

- Ce-i cu toata agitatia asta? sunetul unui glas curios ne atrage tuturor privirile spre intrarea in living, de unde doua perechi de ochi verzi urmaresc confuze grupul nostru galagios din centru.

- James! Lucas! strig, facand primii pasi catre cei doi baieti care nu mai arata deloc a copiii cu care obisnuiam sa ma joc si sa ii tachinez in anii mei de adolescenta. Voi doi ati crescut, nu gluma! izbucnesc in ras, ciufulindu-le amandurora dragastos parul.

Nu sunt sigura care dintre ei, pentru ca sunt de-a dreptul imposibil de deosebit, se fereste cu un aer afectat si se straduieste imediat sa isi rearanjeze parul la loc. Da, intr-adevar au crescut. Gata cu copiii care obisnuiau sa ma idolatrizeze... acum am de-a face cu alti doi barbati Cross, surprinzator de aratosi chiar si la frageda varsta a adolescentei. Pun pariu ca au si un grup de admiratoare, pe masura farmecului prezent la fiecare dintre fratii Cross.