Thin Line

Capitol BONUS - Marc Cross

N/A: Aceasta este o rescriere a prologului din perspectiva lui Marc. Mulți dintre voi erați curioși în legătură cu care sunt adevăratele sale sentimente pentru Natalie și ce intenționează, așa că... voila! Enjoy!

PROLOG - "Două perspective ale aceleiași povești"

           Este ziua. Ziua pe care am aşteptat-o în ultimii cinci ani ca un muribund dornic de salvare divină. Ziua pentru care aproape am tăiat dăţile din calendar una după cealaltă, totul pentru a ţine strict evidenţa lor. Drace, mai aveam puţin şi număram şi minutele! Propria-mi lipsă de răbdare mi-a fost un adevărat ghimpe în coaste în ultima vreme. Chiar şi aşa, cine m-ar putea învinovăţi? Doar este ziua în care o voi revedea pe ea.

        Dacă ar trebui să îmi rezum cât mai concis programul de astăzi până acum, nu sunt sigur că aş fi în stare să mi-l amintesc fără greşeală. E ca şi cum m-aş fi trezit şi continuat să fiu într-o transă din primul moment în care am deschis ochii în dimineaţa aceasta şi până ce am intrat cu maşina pe proprietatea care mi-a găzduit copilăria. Sunt blocat în propria minte, adâncit în gânduri şi concentrat pe nimic altceva decât extazul instigat de momentul în care ochii îmi vor face contact cu acele irisuri ciocolatii care sunt cauza bătăilor nebunești ale inimii mele.

        Nu parchez maşina în locul meu obişnuit. În schimb, o parchez într-un loc cât mai aproape de porţi şi cât mai ferit. Opresc motorul şi aştept. Sunt puţin întârziat faţă de ora stabilită de mama, însă câteva minute nu vor face rău nimănui. În special când au un rost atât de esenţial.

      Trec exact 8 minute şi 24 de secunde când aud porţile de metal deschizându-se din nou şi sunetul melodic al torsului unui motor îmi gâdilă timpanele. Un zâmbet mi se imprimă inconştient pe faţă. Urmăresc cu ochi ageri vehiculul argintiu manevrat cu tact către intrarea principală a clădirii şi fiorii anticipării îmi încordează degetele în pumni. Mustangul argintiu parchează lejer şi nu mă pot abţine să nu observ cât de tipic îi este luxul şi opulenţa automobilului de ultim model. Prețios și impresionant, exact ca ea.

      Decid să nu mai amân şi mă strecor cu uşurinţă afară din maşină, nepierzându-mi nici pentru o secundă prada din ochi. Cu toate acestea, păstrez distanţa. Încă nu este momentul potrivit. Portiera argintie din partea şoferului este deschisă larg şi un picior zvelt şi dezgolit mă face să îmi încleştez maxilarul.

      Este ea în carne şi oase. Natalie. Natalie a mea.

     Mişcările îi sunt line şi provocator de graţioase şi este suficient doar să o văd coborând total din vehicul ca inima să-mi facă un salt subit. Un zâmbet misterios este prezent pe acel chip angelic şi mă trezesc fascinat de fluiditatea cu care parcă levitează în timp ce îşi recuperează geanta şi nişte pungi de hârtie din portbagaj. Dar bineînţeles că nu levitează. Nu levitează, pentru că păşeşte elegant într-o pereche de pantofi cu toc cui care îmi accelerează incontrolabil pulsul. Împinge portiera închisă cu o unduire uşoară a unui şold şi fiecare celulă îmi ia foc în timp ce ochii mi se pornesc într-o analiză completă a zeiţei de la doar câţiva paşi de mine.

       Este perfectă. Perfectă cum a fost întotdeauna.

      Primul lucru care îmi fură privirea sunt picioarele kilometrice şi bronzate care i-au devenit marcă personală în cariera de model. Completate de tocurile intimidant de înalte şi lăsate la vedere de fusta înnebunitor de scurtă, mi-e pur şi simplu imposibil să nu mi le imaginez încolăcite în jurul meu, preferabil într-un mod care să nu lase nici cinci milimetri între noi. Pielea pare să îi strălucească în soare de parcă ar fi fost unsă cu miere şi ştiu că dacă mi-aş sătura nevoia de a o gusta, ar fi la fel de dulce. Coama aurie şi lungă de păr îi cade în valuri dese peste umerii zvelţi și dezgoliţi şi privirea îmi este hipnotizată de fiecare unduire provocată de şi cele mai mici mişcări ale trupului ei fără cusur. Îmi pot imagina foarte clar cât de moale s-ar simţi la atingere şi cât de incredibil ar fi să îmi îngrop mâna în cascada aceasta de păr blond în timp ce îi cuprind ceafa şi nu îi mai dau drumul vreodată.