Înțelegerea

capitolul 1

Mama spunea mereu.Nu te scufunda niciodată mai mult decât poti.Lasa marea în pace sa isi urmeze cursul.Lumea de sub ea nu trebuie cautata ci lăsata sa se odihnească.
Nu pot să zic că înțeleg pe deplin cuvintele ei dar mereu a fost misterioasă.
O femeie la vreo 40 si un pic de ani,cu par blond superb,ochii ca smaraldul si un chip atât de blând.
In coltul din dreapta a holului sta nimeni altul decât tata care își mai verifica papionul încă odată.
E un bărbat frumos ajuns la vârsta de 45 de ani.Firele de par albe încă nu i se observa.Ochii ca marea,chipul autoritar dar în același timp cald,parul negru ca taciunele iar cand zâmbește i se pot observa gropitele din obraji acestuia.
Ma duc spre el si îl sărut pe obrazul cald.

-Arăți bine tati!

Spun în timp ce ne privim amândoi în oglindă. Acesta se intoarce catre mine si ma sărută pe frunte lung.

-Orice s-ar întâmpla în seara asta să știi că te iubesc nespus de mult scumpo.

Imi mangaie obrazul blând și apoi se îndepărtează. Ma intreb ce a vrut să spună? Ignor asta si ma mai privesc odată în oglindă. Port o rochie lungă despicată pe un picor de culoare roz.
Mereu am iubit culoarea asta.Cand aveam 14 ani am rugat-o pe mama sa ma lase sa ma vopsesc roz.Aceasta a refuzat iar eu m-am furisat la prietena mea de vizavi păcalindo pe mama sa sa ne cumpere vopseaua.
Am închis ușa și am început să ne vopsim iar rezultatul nu ai iesit cum ne-am dorit si am mers la școală 2 săptămânii ținând căciula pe cap.
Într-un final mama a aflat si ma pedepsit pentru 3 săptămânii.Nu aveam voie să o mai vad pe prietena mea iar statul în casă mi sa parut atunci cea mai grea tortură posibilă.

-Ar trebui sa mergem! Mașina ne asteaptă.

Spune mama si se întinde după poșeta ei din piele albă.Ma mai privesc odată în oglindă și mergem spre limuzina neagră care arată superb.
O tăiem rapid spre aeroport unde ne asteapta avionul personal al tatei.

-Următoarea nostra destinație New York.Asa ca va rugam sa va puneți centurile si sa va bucurați de zbor!

Spune tata amuzant prin stație.
Imi las capul pe spate si privesc pe geam cum avionul își ia zborul.
Nu am fost niciodată în New York dar am auzit ca e superb.
Acum câteva zile în prieten al tatei pe nume Riley Willson ne-a invitat la o licitație de bijuterii scumpe in New York.Cum tata și-a dorit mereu să viziteze orașul a acceptat bucuros invitația lui.
După câteva ore bune de mers avionul aterizează lansând la vedere luminile orașului.
Coborâm din avion si ne urcam in masina ce avea să ne ducă la licitație.
Motorul masini se oprește într-un final si coboram la o clădire luminată cu covor roșu unde usa era păzită de doi paznici.
Acestia ne deschid ușile și pășim înăuntru.Camera unde sunt invitați este plina de tablouri scumpe,vinuri si șampanii cat pentru un an întreg.Toti invitați sunt acoperiți cu bijuterii care mai de care mai scumpe.Tata îl caută pe Riley cu privirea până acesta îl găsește si îi face cu mâna.

-Mă bucur ca ai ajuns in sfârșit vechi prieten.Cum a fost zborul?

Intreaba bărbatul sorbind încet din paharul cu șampanie.

-Ca de obicei Riley.Iti mulțumesc încă odata pentru invitație.

Îi strânge mâna tatei apoi io sărută pe cea a mamei.Privirea lui cade asupra mea de parca aș fi nu stiu ce vedetă.
Încearcă sa îmi spună ceva dar o mana pe umărul sau îl face sa se oprească.
Se întorce spre ei si dau de niste ochii căprui,un par negru răvășit si un zâmbet superb.Este îmbrăcat la patru ace într-un costum negru care îi vine perfect,încălțat intr-o pereche de pantofi negri luciosi iar pe degete i se pot observa inele de aur.

-Maddison,Chase si Katherine acesta este fiul meu Dominic.Fiule acestia sunt familia Rosales.

-Ma bucur sa va cunosc.