Înțelegerea

capitolul 6

În toate cărțile pe care le-am citit de cand eram mica mereu credeam ca toate au câte un final fericit dar m-am înșelat atât de mult atunci.
Cand esti copil speri la ceva mai mult ai vise mai mari și speranța iar cand crești iti dai seama ca lumea nu e mereu doar culori si curcubee si câteodată tot ghinionul si toti nori negri se aduna într-un singur loc ca sa iti distrugă viața.
Dacă acum câteva luni imi spune cineva ca voi ajunge în situația asta nenorocita iaș fi râs în nas pur si simplu dar acum văzandu-mă aici închisă în acesta casa simt ca Bell trăia mai mult decât mine.
Deși stătea într-un castel cu o bestie a ajuns să îi vadă latura buna si sa se îndrăgostească treptat doar că în povestea mea eu nu am un final fericit ca al ei.
Viata unui adolescent este complicată. Nu e nici grozavă dar nici groaznică.
Creștem și ne dăm seama ca am face orice să dăm timpul inapoi si sa devenim din nou copiii cand lucrurile nu eram atât de complicate.

Încă stau pe podea cu mâinile strânse în jurul genunchilor stergandu-mi cu mâneca bluzei lacrimile rămase.
Am plâns atât de mult încât nu mai am lacrimi ci doar furie pentru acel nenorocit.
Un ciocănit scurt în usa se aude iar pe ea intra Angela cu tava de mâncare.
Trece pe lângă mine și o lasa pe masa.
Imi atinge ușor brațul si iese.
Mă ridic într-un final de jos si ma pun pe marginea patului fixându-mi privirea pe fotografia părinților mei.
Era o vreme când credeam ca fericirea e veșnică la fel ca iubirea.
Poate ca altii au parte de ea dar eu nu am mai avut parte de ea de câteva zile.Ma simt de parca in fiecare zi pereti se strâng cate putin si in orice moment sunt gata să mă înghită cu totul.As vrea sa dispar si sa las toate astea in urma.
Sa nu fi mers niciodata in seara aia la New York,să nu îl fi cunoscut pe el si sa nu fi știut de nenorocita aia de înțelegere.De ce eu? De ce tocmai eu?
Ce am facut sa merit toate astea?
Aveam o viata înainte iar acum este doar o amintire vaga a tot ce a fost  odată.
Imi las capul pe spate si imi închid ochii pentru câteva secunde până când un alt ciocanit se aude în usa semn ca Angela a uitat din nou ceva.

-Ai uitat ceva din nou Angela?

Strig ca sa ma audă dar pe ea intra nimeni altcineva decât diavolul în persoana.
Din instinct iau cuțitul de pe tava si îl îndrept spre el.

-Dă-mi un motiv pentru care nu ar trebui să îți înfig cuțitul asta fix in beregată!

Acesta nu spune nimic ci doar se uita la mine.Jur ca ma aduce în pragul de ai aruncă cuțitul asta fix in cap chiar dacă inseamna sa ma duc la închisoare pentru omor.Le-aș face o favoare lumii și aș scapa de unul ca el.

-Iti voi da doar unul! Te duci inapoi acasa in California! Nu am nevoie de o durere de cap mai mare decât pot suporta.

Si cu asta iese din cameră lasandu-ma pe mine cu gura căscată și cu cuțitul care imi cade printre degete direct pe podea.
Mă așez pe pat si încerc să analizez toate situația asta.Nu imi vine sa cred încă.E atât de nerealist încât nu mă aștept chiar sa se tina de cuvant si sa ma duca inapoi ci mai de graba sa ma trezesc într-un subsol întunecat sau intr-o camera de hotel.
Imi scot bagajul si imi adun toate lucrurile.
Dacă am si cea mai mică sansa sa scap din locul asta si sa scap de el atunci voi profita la maxim.
Imi iau bagajul aprope târâș si cobor scările.Nu am mai avut parte de căldură soarelui de câteva zile bune.
E bine să poți să simți din nou aerul curat si ciripitul pasarelor.
Ies pe usa fara sa sa imi întorc privirea ieșind pe porțile mari ai vilei.
Imi întorc capul odată ce ajung la acesta si îl văd pe Luke stând la ferestra certându-se cu tatăl său.
Mă urc in mașină și apas pedala de accelerație cu toata forța.
În sfârșit scap de locul asta blestemat împreună cu proprietarul acesteia.
O sa fie un drum lung până în California dar merita orice numai sa imi recuperez viata inapoi si pe părinți mei sa ii pot vedea după atâta timp.