Înțelegerea

capitolul 10

Cand eram mica obișnuiam sa fiu geloasa pe prințesele din desenele animate cand își găseau atât de repede sufletul pereche.De la Alba ca Zăpada până la Bell si Mică Sirenă am crezut ca iubirea e cel mai frumos lucru din lume dar acum văd după mulți ani ca poate s-ar putea sa ma fi înșelat.
Nu o sa am niciodată un"si au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" cu Luke Garfield care imi sta in cap ca un nor de ploaie gata să mă fulgere în orice moment.
Acum 2 ani viata mea era un dezastru din cauza lui iar acum cand mergea in sfarsit asa cum trebuia cumva universul mi la trimis inapoi fix în Londra fix unde învăț eu si fix cand totul era perfect.
La naiba cu omul asta blestemat! Alta treaba chiar nu are decât sa imi faca mi-e viata un iad? L-am urat atât de mult încât după atâta timp speram sa las totul în spate si pe el la fel dar acum furia si nervii mei sunt de 10 ori mai amplificati de cate ori îi văd mutra aia care mi-a răpit totul în acea zi.Luke Garfield este diavolul trimis din iad ca sa imi faca viata un calvar.Se hrănește cu nervii si supararile mele iar eu nu fac altceva decât să îi dau mai multa apa la moara.
A intrat în viața mea ca un fulger care ma tranzit de atatea ori încât încă îl simt.Ochii si privirea lui din acea seară cand mi-a spus despre înțelegere.Frica de a nu imi mai revedea părinți,libertatea si mândria mea sa imi fie luate împreună cu întregul meu viitor.
Cand am plecat în acea zi mi-am jurat că voi lasa toate astea in spate si imi voi trai viata cum imi voi dori.Totul a fost perfect dar ca in orice vis frumos la un moment dat trebuie să te mai și trezești iar eu nu eram încă pregătită să deschid ochii atat de repede încât să revin la realitatea crudă în care diavolul avea să apară din nou în viața mea.

Mă mai uit odată pe schițele făcute de Luke si oftez.Habar n-am ce ma va aștepta în dimineața asta si sincer pe de o parte as vrea să nu trec încât să nu îi dau satisfacția asta ca ma ajutat cu ceva iar pe de altă chiar vreau sa trec la cursul asta blestemat.
Îmi arunc ochii pe ferestra si îi văd masina lui Emily cum este parcata în fața apartamentului.
Imi iau cărțile de pe masa si le arunc în ghiozdan ieșind pe usa cu inima care imi bătea de 100 de ori mai tare.

-Buna dimineața raza de soare.Gata de o zi noua?

Intreaba prietena mea zâmbind larg.Cum pot oamenii sa fie atât de fericiți intr-o zi de luni la 7:30 dimineața?

-Bună dimineața si tie Pinkie Pie!

Spun si imi sprijin capul de geamul masini.
Liniștea e cam apăsătoare iar Emily se tot uita la Marcus.
Cand mai aveam puțin și ajungeam oprește masina și își îndreaptă privirea spre mine.

-Avem 3 bilete la un concert pentru mâine seară.Se va tine la ora 20:00 si ma gândeam ca am putea merge cu toți.Ce spui?

O mica distragere nu suna chiar rau într-un moment în care eu trebuie sa recunosc daca e sa trec la curs ca Luke Garfield omul pe care îl urăsc din tot sufletul ma ajutat.

-Sună perfect.Ne vedem acolo.

-Super.Tine minte la ora 20:00 mâine seară.

Strigă Emily din mașină înainte să plece.Le fac cu mâna amândurora si intru in clădire.Urc scările ca de obicei injurând printre dinți și gândindu-ma la ce idioți ar fi putut construi clădirea asta cu 40 de etaje si sa nu pună un amărât de lift.Adica serios le cădeau mana daca construiau unul? Pentru ce Dumnezeu le-ar fi putut trebui o grămadă de scării inutile care te fac să obosești după primele 10 trepte urcate plus ca te lasă cu o întârziere de 15 minute la fiecare curs din cauza pauzele pe care le faci ca ca nu mori.
Într-un final ajung si la ultima treapta în intarziere ca de obicei si mai stau câteva secunde pe loc pentru a-mi trage sufletul.

-Ce e prințeso? Ai uitat sa iti bei cafeaua de dimineață?

-Credeam ca iti vei pune fața de nesimțit mai tarziu dar o stai! Tu ai avut-o deja toata viata pusă.