capitolul 7

1.1K 36 0
                                    

Prima zi din septembrie si inca nu sunt pregatita nici fizic si nici mental pentru prima zi de facultate la arhitectură.
Domnul Wellson o sa ma mănânce de vie daca ma intarzii din nou la ora sa.
Mă imi iau geaca din cuier si ma las pe pragul ușii asteptandu-i pe Marcus si pe Emily.Imi doresc sa nu fi avut masina băgata în service în momentul ăsta.
Deja am ajuns să îmi fie frica cand ma urc in mașina prietenei mele si mai ales cand Marcus e în ea.
Toti trei ne-am ales o facultate în Londra ca sa fim impreuna.Eu sunt la arhitectură si regretat deja ca am luat decizia asta si acum,Marcus la facultatea de mecanica iar Emily la facultatea de arte.
De cand era mica desena pe pereții din camera sa deci este facultatea perfectă pentru ea.Visam sa mergem cu toti în Londra de cand am terminat liceul.
Într-un final audiul negru al blondei se oprește în fața casei ca de obicei în dreapta sa sa stea nimeni altul decât Marcus citind dintr-un manual.

-Hopa sus rază de soare!

Imi deschide portiera si ma urc intr-o secundă.Eu,Emily si Marcus am stat ceva timp sa cautam un apartament ca lumea în Londra iar de cand l-am găsit venim si plecam împreună de fiecare dată.
Tata stia pe cineva de cand era el student si ne-a aranjat pentru următorii patru ani.
Dat fiidca facultatea mea e prima imediat ce treci de la cele 3 străzi și o intersecție aglomerată dimineața de parca am fi în ajunul Crăciunului sunt lăsată prima.
Imi iau la revedere de la cuplul de porumbei amorezati si răsuflă ușurată că Marcus a fost ocupat cu ceva si nu a mai distraso pe Emily de la condus altfel ajungeam bucățele.
Mă uit la ceasul telefonului si vad din nou ca am întârziat.Daca de blondă am scapat ca prin urechile acului cu domnului Willson n-am nici cea mai mică sansa.
Deschid ușile facultăți si alege printre oamenii.Ajung in dreptul ușii si îl văd cum scrie deja pe tabla aia pe care am schimbat-o deja de 3 ori anul asta.
Deschid usa si o iau prin spate cu speranța unei furnici sa nu fie luată de apă.

-Domnișoara Rosales! Ca de obicei buna dimineața si ție.

Acesta se intoarce spre mine si imi afisez zambetul meu nevinovat ca de fiecare dată pe care a început deja să il cunoască destul de bine.

-Știți,eu..

-Ia loc domnișoara Rosales!

Imi spune acesta si se întoarce din nou la tabla sa.Imi fac loc printre rândurile de banci si ma asez in banca mea cu Jerry care imi suflă în ceafă de fiecare dată când întârzii.Cum poate avea omul asta atât de multă energie intr-o zi de facultate,lunea si cu domnul "vesnic nemulțumit" la prima oră a dimineții.
Imi asez capul pe ghiozdan si incerc sa imi imaginez ca sunt în California si ca vara nu sa terminat încă.
Ora deja era pe terminate si nu mai aveam niciun chef sa mai scriu ceva la ora doamnei Miley.

-E timpul să mergem somnoroaso.

Imi spune Jerry fluturandu-mi mâna prin fața

-Oricat de bune ar fi glumele tale Jerry chiar nu am chef daca iti vine sau nu sa crezi.

-Bine inima de piatră ce ar fi sa iti iei niste prieteni si sa veniți la petrecerea mea diseară.

Mă uit la el confuză.Cine naiba dă o petrecere lunea? In timpul cursurilor si mai ales cand mâine are ora cu cel mai rau profersor din lume și un proiect pe care sper să iau cel puțin un 7.

-Mă voi gândi.

- Bun.Mi-ar plăcea să te văd acolo inima de piatră.

Spune si iese din clasa.Imi adun leneș cărțile de pe banca si le înghesui în ghiozdan.Ma asez pe trepte si o astept pe Emily sa vina.
Ca de fiecare dată întârzie pentru că pe Marcus îl ia primul dat fiind că el are cea mai departe facultatea.
Cat astept mana imi fuge prin agenda telefonic dând la rând cu degetul până ajung la cel a lui Dominic.
Îl apelez si astept sa raspunda.

Înțelegerea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum