♤capitolul 4♤

1.1K 35 0
                                    

Ryan

Aparent,Clarissa Ruenys nu este chiar atat de înțepată si nici atat de rea.Pare genul de tipa care nu are nevoie de nimeni să o protejeze.

Am ajuns pe autostradă,îndreptându-mă inițial spre sală unde,bineînțeles,l-aș fi găsit pe Ramon la masa de biliard,dar telefonul a început să-mi sune,iar pe ecran a apărut numele Cassandrei.Ce o mai vrea acum fata asta?

Nu mă întrebați de ce încă mai am numărul ei în telefon,că nu stiu să vă spun.Cassandra Denver trebuia sa îmi devina soție ca nu foarte mult timp în urmă.Fostă logodnică si viitoare proprietara a întregi firme de avocatură a tatălui ei,Jason Denver.

Tipul e cel mai bun avocat din Los Angeles.Nu a pierdut niciodată vreun caz.Era doar o chestiune de timp până avea sa îi calce pe urme.

Cred ca jurnalismul nu ia mai priit atunci când a decis sa ma înșele cu șobolanul ăla ronțăitor de resturi.Am virat la stânga și am taiat-o spre locația pe care mi-a trimis-o blonda pe telefon.

Drumul a fost mai scurt decât îmi doream eu sa fie.Am parcat în fața restaurantului și am intrat.Am găsit-o stând la masa de lângă geam,
îmbrăcată într-o rochie verde,scurtă,cam până la genunchi,asortată cu niște cizme până la gleznă,cu părul prins într-un coc strâns în vârful capului,iar machiajul pe care-l purta era unul simplu.Se asorta cu rochia.

Privea pe fereastră,cu bărbia sprijinită într-o mână.Era prinsă printre gânduri.Nu era singura care avea niste gânduri,dar ale mele în niciun caz nu erau de bine.

Cand ma observat în cele din urma,era gata sa se ridice de pe scaun si sa ma îmbrățișeze ca pe vremuri,dar a renunțat imediat la idee si sa așezat înapoi la locul ei.

-Bună,Yan,mă salută ea,încercând să  forțeze un zâmbet.

-Nu îmi mai spune așa.Noi doi nu suntem prieteni,spun în timp ce îmi ocup locul la masă.

"Yan".Trecuse destul încât să mi se facă rău de fiecare dată când scotea pe gură porecla pe care o avea sau încă o are,aparent,pentru mine.

-Iartă-mă,obiceiurile vechi mor greu.Uite,știu că am avut neînțelegerile noastre de-a lungul timpului,dar te-am chemat aici doar ca sa vorbim.

-Despre ce?

-Despre căsătoria asta aranjată.Despre căsătoria ta aranjată,mai exact.

-De unde știi?

-Nu contează.Idee e că,dacă ai nevoie de ceva,de orice,sunt aici.

-Sfânta Cassandra..,surâd eu.Aveam nevoie ca ea sa fie deja în străfundurile iadului pentru ce mi-a facut,dar nici asta nu sa întâmplat.Oare unde era toată grija asta când ți-o trageai pe la spatele meu cu nenorocitul ăla?

-Dumnezeule,Ryan! De câte ori vrei sa îmi mai cer scuze?

-Ți se pare că am față de preot care îți iartă ție greșelile?

Și-a strâns pumnii,strângandu-și buzele într-o linie subțire.Ăsta era modul ei de a rămâne calmă si de a nu țipa.Stiam ca voia sa o facă.

A tras aer în piept și mi-a zâmbit.Dacă nu ar fi fost femeie,i-aș fi șters eu zâmbetul ala de pe buze în modurile mele.Cu puțin nororc,poate permanent.

-Articolul acela era important pentru mine.Am depus foarte mult efort,au fost nopți nedorite,zile întregi în fața leptopului.Am scris,am șters,am rescris si tot așa.Era vorba despre viitoarul meu.Era mai presus de noi doi.

-Înseamnă că relația noastră nu a însemnat nimic pentru tine.

-Stii prea bine ca a însemnat totul.Te iubeam mai mult decât orice pe lume.

Căsătorie și război Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum