Căsătorie și război

♤capitolul 12♤

Ryan

Conta,îmi repet în minte.Bineînțeles că conta,dar nu i-o puteam spune.Nu mințisem,țineam la ea.În felul meu de tot rahatul,dar o făceam.

O țineam la distanță și nici eu nu știam de ce.Pentru că îmi era frică că o să o dau din nou în bară? Pentru că merita pe cineva mai bun? Pe cineva întreg la minte și nu atât de distrus pe interior?

Vrea sa pătrundă în inima mea,iar eu nu o las.Vrea să mă acapere cu lumina ei,dar nu o las.Vrea sa ma faca să uit de durere,dar nu o las.Si chiar dacă as lasa-o,la dracu,sunt prea praf ca să mai poată repara ceva.

Nu am fost cel mai bun om din lume și clar nu am avut cel mai mare noroc în dragoste.Și asta pentru că nu am fost învățat sa iubesc pe altcineva înafară de propria familie.Casandra a reușit cumva să îmi dărâme zidurile alea și am sfârșit cu inima făcută bucăți.

N-aș îndrăzni să o fac în vreun fel sa sufere și pe ea.Clary merită pe cineva care să îi aprecieze toată căldură și toată iubirea pe care vrea să o îndrepte spre mine.Când crezi ca te afli pe o bucată de pământ stabil,atunci este momentul în care te vei prăbuși.

-Ryan!

Vocea lui Ramon ma scoate dintre gânduri,avertizându-mă în privința mingei ce se îndrepta spre poartă noastră.Am lăsat-o să intre,ignorând rânjetul lui Antonio și dorința de al lasă fără dinți în gură.

Scot mingea din poartă cu piciorul și o prind în mâini când sare în aer.I-o arunc lui Ramon și îmi trec degetele prin păr.

-Dacă știam că vei fi atât de distras,aș fi făcut echipa cu nemernicul ăla mic,îmi reproșează el.

-Dacă faceai asta,rămâneai și fără coechipier,și fără picioare,îl privesc peste umăr pe lăudarosul ăla.

-Du-te odată și vorbește cu ea,până nu încep să te lovesc eu ca să îți revii.

Am oftat lung,răsucindu-mi gâtul spre fereastra deschisă din camera ei.Mă evita.Aș fi vrut să o opresc atunci,să îi spun ceea ce voia sa audă,dar am simțit ca nu își are rostul mărturisirea mea.

-În momentul ăsta,cred că eu sunt ultima persoană pe care vrea să o vadă.

-Gândește-te așa.În cel mai bun caz,vă veți împăca.În cel mai rau caz,nu va mai vorbi niciodată cu tine.

-Halal încurajări.

-Haide,iubirărețule! mă ia el de după gât,pornind împreună spre intrare.

Eram un dezastru.Dar cu el prin prejama mea,eram ceva mai puțin.Aveam nevoie de 2 zile de somn și de un pahar de whisky.Mă săturasem de sucul de portocale și apa de la chiuvetă.Nu pot supraviețui în condiții din astea.

Weekendul era pe sfârșite,cea ce însemna că trebuia să ne întoarcem acasă,din păcate.Macar sa rezolv neînțelegerile dintre mine și Clary,în cazul în care se ivește ceva,iar prin inima mea va trece un glonț.

L-am împins pe Ramon în față și i-am făcut semn să bată la ușă.Acesta mi-a aruncat o privire urâtă,asezandu-și brațele în sân.

-Ori bați la ușa aia,ori îți tai toate degetele de la mână și atunci chiar nu ai mai avea cu ce sa bați,îl ameninț.

-Mai amenință-mă încă o dată,amigo,și te las fără moștenitori,mi-o întoace,ridicându-și tricoul și arătându-mi pistolul pe care îl ținea ascuns la spate.

Mi-am îngustat ochii la el și m-am lasat păgubaș.Pâna la urmă,îmi facea un serviciu.Nu eram în poziția de a face nazuri.Ramon a ascuns pistolul după tricou,îndreptându-și umeri și bătând la ușa ei.