♤capitolul 15♤

752 24 0
                                    

Clarissa

-Ar trebui să îți mulțumesc ca nu m-ai legat de scaun sau e una din zilele tale bune?

-Ce-i? Nu ți-a plăcut plimbarea?

-De ce nu mai bine experimentezi pe propria ta piele si dupa mai vorbim?

Spun lăsându-ma pe spătarul scaunului.

Acesta se tot învârte prin încăpere,mutandu-se dupa un picior pe altul,ganditor.

-Unde îmi sunt părinți? îl întreb,urmarindu-l cu privirea.

-Prea atașată de mami si tati? surâde el.

-As putea sa te întreb același lucru,dar cei ca voi nu au inima.Nu poate să îți pese de viata cuiva daca nu ai o inima.Sau greșesc eu?

Leone începe să zâmbească și se sprijină de peretele de beton.Urasc încăperea asta.Habar n-am unde ma aflu sau cat timp am fost inconștientă sau cum dracu am ajuns din nou într-o situației ca asta.

-Mereu te comporți asa de bine cu oamenii din jurul tau?

-Doar cu oamenii pe care îi urăsc.Iar tu,din pacate,esti în capul listei ăsteia.Multumit de raspuns?

Spun uitându-ma urât la el.

As minti daca as spune ca nu e atrăgător.E la fel de atrăgător ca un șarpe veninos care te poate ucide în orice secundă.Sicileni nu glumesc cand vine vorba de răzbunare sau sa ia inapoi orice e a lor.

Nu am fost niciodată în Sicilia.Elvetia a fost locul unde m-am născut și unde am crescut o bună parte din timp.Apoi Los Angeles mi-a devenit o a doua casă.Viata era perfecta.Il aveam pe cel mai bun prieten langa mine.Aveam sa fac 20 de ani,apoi eu si Raven urma să mergem într-o mare vacanță în Hawaii.

O plănuiam încă de la 15 ani.Înca dr cand am zburat pentru prima dată cu avionul.Mereu ne-am dorit să aveam un loc doar al nostru,unde sa avem marea doar pentru noi.

Soare,plaja,surf,amintiri de neuitat.Avea sa fie vacanța visurilor noastre.Totul avea sa fie perfect.Pănă nu a mai fost.

-Elvețieni si sarcasmul vostru adorabil.

Imi spune sarcastic.

Îsi muta privirea pe un perete gol,iar eu imi pun brațele în sân.Privirea mi se tot muta pe el și pe gândul că as putea trece pe langa el chiar acum si sa ies pe usa.Nu stiu daca planul asta avea să reușească sau nu,dar merită sa incerc.

Asa ca am luat o gura mare de aer,m-am uitat încă o dată la el,am încercat să mă ridic de pe scaun cat de silentios am putut si am fugi spre usa.

Nici nu apuc sa apas bine pe mânerul ușii ca în secunda doi,îmi acoperă mână cu a lui,iar cu cealaltă îmi da o suvita de par la o parte,oftand dezamăgit.Ma apuca de ambii umeri și ma împinge inapoi pe scaun.

-Daca nu te-aș fi oprit eu,te-ar fi oprit 4 tipi care stau langa usa asta chiar acum,găurindu-ți capul înainte să poți face doi pași.Deci,ar trebui să îmi mulțumești.

-Du-te dracului,Leone!

-Nu ma face sa te leg,pustoaico.

-De ce? Nu poti sa tii în frâu? Ți-e frică ca am sa te rănesc cumva?

-Singurul lucru care ma rănit,a fost încercarea ta adorabila de a evada.

-Esti complet țignit,stiai asta?

-Sunt un om de afaceri,la fel ca tatal meu.Stiu ce vreau.Si nu te poti ocupa de o crimă fara lege si ordine.Imi iubesc orașul.Si îl tot vad cum se scufundă din cauza unor idioți ieftini si fără creier.Iar eu,la fel ca tatal meu,nu îl voi lasa sa se destrame fără luptă.Chiar dacă va trebui să plătesc cu propriul meu sânge.

Căsătorie și război Where stories live. Discover now