Spune-mi că mă iubești!

Capitolul 3-"Jared Arax este cel care îmi va dezvălui trecutul"

Lia

•••

    — Pe bune Beck? De ce naiba trebuie să fii atât de idiot? Hailey întreabă iritată, iar brunetul de lângă ea doar se scarpină vinovat după ceafă. 

      — Scuze, bombănește nu prea mulțumit prietenul nostru, iar eu mă abțin din greu să nu râd. 

     Am ieșit toți trei la o plimbare, iar cumva am ajuns să vorbim despre ziua mea de naștere, de luna viitoare, atunci când voi împlini nouăsprezece ani. Și uitând de faptul că sunt și eu aici, fiind mai mult decât entuziasmat, Beck a început să spună cât de nerăbdător este să înceapă pregătirile pentru petrecerea mea surpriză, care acum... nu mai e așa de surpriză. Iar asta a enervat-o la culme pe Hailey, care probabil acum se gândește la zece moduri prin care să îl ucidă pe brunet.

     — Pot ajuta și eu cu pregătirile, glumesc și prietena mea cea mai bună îmi aruncă imediat o privire nu tocmai prietenoasă. 

     — Ne poți ajuta cu pregătirile pentru propria ta petrecere surpriză, doar fiindcă un idiot nu a știu să își țină gura? întreabă ea mai apoi, mutându-și privriea la brunetul care își scoate o țigară din buzunar, fără a părea atât de afectat de jignirea blondei— deja sunt obișnuiți amândoi, unul cu celălalt. 

     — Calmează-te, măcar nu i-am spus de mașina pe care Seb i-a luat-o, spune Beck calm, dar imediat ce își dă seama de ceea ce a făcut, își întoarce îngrozit privirea la Hailey, iar eu îmi dau o palmă peste frunte, complet amuzată de stângăcia brunetului.

    S-a zis cu tot suspansul de ziua mea. Măcar nu mai sunt eu nevoită să îmi iau eu o mașină, dacă Seb mi-a luat deja una. Cu toate că am habar cât de scumpă este una, sper să nu se fi cheltuit mult mai mult decât ar trebui, ca mai apoi să mă simt prost. 

      — Dă-mi pachetul de țigări, o aud mai apoi pe Hailey, iar Beck vrea să spună ceva, dar privirea blondei îl forțează să se supună, ca mai apoi să scoată restul țigărilor, și să le îmâneze blondei.

      — Față-de-cal, nu am putea vorbi civilizat? încearcă Beck să o îmbune, dar Hailey se ridică neafectată de pe bancă, apoi aruncă pachetul de țigări în lacul din fața noastră. 

    Se întoarce mai apoi cu privirea la brunetul care privește mai mult decât trist scenariul din fața sa: cele șase sau șapte țigări care erau în perfectă stare, scufundându-se acum fără vreun colac de salvare, în lac. Mi se pare ridicol felul în care se așează în genunchi de parcă marea lui iubire s-ar îneca în parcul din centru, amintindu-mi oarecum de filmul Titanic. Doar că versiunea mai de buget.

      — Spune mersi că nu te-am aruncat pe tine în lac, blonda îl amenință, însă brunetul doar se uită pierdut în față, lăsând țigara pe care o avea în mână, să cadă pe iarbă. 

     — Nu ai inimă, spune și o privește pe Hailey, în timp ce ea se așează din nou pe bancă, lângă mine. 

    Se ridică mai apoi de pe iarbă, luând la rândul său, loc pe bancă, în dreapta mea. 

    — Mulțumesc, știam deja, răspunde sarcastică blonda, apoi devine din nou mai serioasă. Apropo, știe vreunul dintre voi cine naiba e ăla? întreabă arătând cu privirea în spatele meu. Se tot uită aici de ceva timp, continuă și eu mă încrunt subtil, apoi îi urmăresc privirea, căutând la cine se referă. 

     Mă întorc în același timp cu Beck, apoi îmi dau seama cine ne privește. Băiatul de săptămâna trecută, cel care venise la apartamentul lui Seb, și care îmi dăduse din prima o senzație a naibii de familială și în același timp ciudată. Atunci când realizează că l-am prins holbându-se la noi, își întoarce privirea la telefonul său, iar niște plete blonde îi acoperă partea stângă a feței. De ce simt nevoia să i le dau la o parte?