𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 4

După ce am plătit fiecare ce am consumat, ieșim din cafenea.
Ne urcăm în mașină și ne îndreptăm spre mall.
Nu mai spun nimic și mă las pe mâna lor.
Drumul spre mall îl parcurgem destul de repede și odată ajunse, coborâm și intrăm în mall.
― Primul lucru pe care îl vom face este să mergem la primul salon de coafură.
― De ce?
― Cum de ce? Ai nevoie de o schimbare.
― Sunt bine cum arăt.
― Nu, nu.
Daisy îmi face semn că merge să dea un telefon să vadă ce face fetița.
Roxanne profită de momentul în care nu sunt atentă și mă prinde de mână și mă trage fără să mai spun nimic.
Având în vedere că ea știe deja salonul, îi este foarte ușor să vorbească fără nici măcar o programare.
― Hei, Rita. Ce faci?
― Hei, Roxanne. Am o mică pauză, tu ce faci?
― Am decis că este timpul pentru o schimbare pentru prietena mea Ema și știam că tu ești cea care ne poate ajuta.
― Sigur, oricum clienta care trebuie să vină, are programare doar peste două ore. E perfect. Spune de ce ai nevoie?
― Ei bine, o tunsoare cât mai sexy și dacă este nevoie de vopsit.
― Sigur.
Îmi face semn să mă pun pe scaun și îmi explică ce model aș vrea.
Desigur Roxanne se bagă.
― Rita, are nevoie de o tunsoare cât mai sexy cum am spus, ceva ce va atrage toți bărbați.
Îi face cu ochiul.
― Roxanne! spun eu la un moment dat.
― Da da Ema, aici sunt.
Oftez și nu mai zic nimic.
Oricum Roxanne e hotărâtă să facă din mine „ magnet de bărbați". La cât de urât suna, nici nu mai conta cum mă simt.
Între timp se întoarce și Daisy care ne anunță că totul este bine acasă și că putem sta cât vrem noi.
Daisy mereu a fost norocoasă la tot ce se întâmpla în viața ei și căsătoria cu Peter îi aduce cea mai mare fericire.
La cei 24 de ani era puțin mai înaltă decât mine și avea părul negru . Nici nu avea nevoie vreodată să îl vopsească.
Datorită sarcinei pe care a avut-o cu micuța Beth , corpul a suferit câteva modificări dar încă își menținea corpul în ciuda kilogramelor acumulate.
Mă uitam la ea și zâmbeam fără să spun ceea ce mă gândeam pentru că sunt sigură că mi-ar fi tras una.
― Ce s-a întâmplat?
― Nimic, Daisy. Sunt curioasă doar cum voi arăta cu noua coafură despre care Roxanne vorbește.
― Las-o Daisy, nu știe ce pierde. Nu îmi vine să cred că nu am făcut-o a doua zi după înmormântare.
― Roxanne!
Deja începeam să mă enervez și chiar nu mai voiam să aduc în discuție despre Chad dar chiar nu era necesar să vorbească așa.
― Scuze. Nu a fost cu rea intenție ceea ce am spus.
― Înțeleg că vrei să mă duci pe drumul cel bun și sunt total de acord cu toate că am ripostat de câteva ori dar nici chiar așa. Atât respect am avut și eu pentru Chad. Cum am mai spus , a fost soțul meu și nu îi puteam face una ca asta.
La un moment dat , Daisy se apropie de Roxanne și îi face semn să nu mai zică nimic și o lasă baltă.
Le iubesc pentru că au fost alături de mine dar chiar nu înțeleg că încă mă doare când îmi spune astfel de lucruri despre Chad.
Ce a fost între mine și el a fost iubire.
A fost soțul meu timp de trei și alți trei ani de relație. Cu toate că nu a fost de acord cu un copil, l-am iubit.
Nu îmi puteam bate joc de iubirea ce i-o purtasem.
Timp de câteva minute liniște totală . Nici una nu mai spuneam nimic și doar ascultam sunetul foarfecii care îmi tăia tot mai mult din păr.
După ce termină de tuns părul, îmi prepară vopseaua care era tot de un roșu aprins. Trecuse ceva timp de când nu m-am mai vopsit și cum l-a tuns era necesar.
Îmi pune vopseaua în păr și îmi spune să aștept patruzeci și cinci de minute.
În timp ce așteptam, Roxanne se apropie de mine și îmi spune cu glas domol:
― Ema, îmi pare rău că am spus acel lucru dar mă doare să te văd că încă suferi pentru cineva care sunt sigură că nu ar face așa ceva. Chiar îmi pare rău.
― Roxanne...încercam eu să spun.
― Îmi pare rău, Ema.
― Și mie îmi pare rău pentru modul în care am reacționat. Te înțeleg atât pe tine cât și pe Daisy că vreți să mă ajutați dar sunt bine. Până la urma urmei, eu sunt văduva îndurerată.
Și chiar dacă știu că ai dreptate, nu pot fi așa. Pentru că orice ar fi, eu voi fi privită ca fiind fosta lui soție. Deși a trecut deja un an și jumătate, sunt fer convinsă că mama lui va reacționa prost dacă va vedea că m-am tuns și vopsit.
În ochii ei trebuie să sufăr toată viața. Deși nu am nici o vină legat de accident ea continuă să mă învinovățească doar pentru că am deschis subiectul acela.
― Îmi pare rău și nu meriți toate astea, Ema. Ești o fată prea bună și nimeni nu merită o lacrimă.
În tot acest timp mă ține de mână și mă uit în ochii ei . Pot vedea că îi pare rău de faptul că a spus acel lucru.