Capitolul 18

1.1K 56 2
                                    

Las telefonul pe masă și îmi mai torn niște cafea.
Apare Daisy în bucătărie și se uita la mine de parcă a văzut o fantomă.
― Ce e?
― Ești roșie , Ema. Ce s-a întâmplat?
― Scumpa mea fostă soacră a reușit să mă enerveze ca niciodată. Nu pot să cred că doar a jucat teatru în fața mea. Mi s-a părut mie că e prea lingușitoare dar am crezut că așa este ea . Dar se pare că m-am înșelat.
― Dar ce s-a întâmplat ?
― Ți-am spus că vreau să mă mut și să caut un apartament și pentru asta trebuie să vând apartamentul nostru. Și am sunat-o ca să îi spun că am nevoie doar de semnătură și să ia lucrurile lui Chad. De fapt nici nu am apucat că deja a început cu amenințări că  mă în judecată . Deși nu înțeleg de ce. Pentru că nu este o crimă să vinzi un apartament dar se pare că ea încă mă consideră vinovată. Și mi-a spus că niciodată nu m-a plăcut și că a jucat teatru doar de dragul lui Chad.
― Dar ce judecător ar băga în seamă o babă nebună?
― Ar fi în stare să mă bage la  închisoare doar pentru simplu fapt că respir. De la ea mă aștept la orice.
Va trebui să îmi contactez din nou avocatul pentru a preveni o nebunie.
― Dar a fost accident , Ema. Nimeni nu ar crede ce zice ea.
― Da, dar uite că e pornită spre a mă da în judecată. Chiar bine că mi-ai amintit de accident . Când am vorbit cu mama , mi-a spus că ea nu crede că ar fi fost un accident și este sigură că ar fi fost provocat de Chad. Cum că ar fi vrut să se sinucidă . Ți-a spus și ție despre asta?
― A pomenit ceva la început dar am crezut că a lăsat-o baltă.
― Dar nu mi-ai zis.
― Ema , ce ai fi vrut să zic? Că mama crede că a vrut să te omoare și pe tine ?
― Nu..dar măcar știam și eu ce gândește ea.
― De ce crezi că ți-a spus după un an și jumătate ? Crezi că ai fost în stare să mai auzi și asta?
― Nu , ai dreptate. Mi-a fost de ajuns că familia lui m-a acuzat pe nedrept.
― Vezi.
― Dar nu cred că ar fi vrut să facă asta. Adică era fericit. Sau poate în tot acest timp am crezut că a fost fericit cu mine..
― Nu o lua așa. Nu cred că ar fost atât de nebun să o facă. Doar tu ai zis că vă certați și că nu era atent la drum. Dacă era până acolo, trebuia să apese accelerația și să fie atent la drum . Și poliția a spus că viteza era constantă deci nu cred.
― Nici eu dar acum că a spus mama, parcă am și eu semne de întrebare.
― A trecut , nu trebuie să te mai gândești acolo.
― Da..
― Ai vorbit cu șeful tău?
― Da.  A fost de acord să mă întorc la birou de mâine. Și astăzi nu am nici un proiect de aceea m-am hotărât să îmi caut apartament.
― Cu toate că nu îmi doresc să te muți de la mine, poți să cauți. Nu-ți face griji cu mama lui Chad. Nu cred că își mai permite încă un proces.
― Ai dreptate.
― Haide să schimbăm subiectul.
― Da, e mai bine.
― Apropo, nu te-a sunat Gabriel?
― Nu. A spus că mă va suna azi să ieșim la o cafea dar nu m-a sunat.
― Poate are treabă.
― Posibil. Oricum nu îmi fac mari speranțe în această ieșire. E doar o cafea.
― Nu te gândi la ce e mai rău. Lasă timpul să decidă.
― Da...
În următoarea oră stăm și povestim amândouă.
După ce o ajut cu micuța , mă retrag în baie unde fac un duș și rutina de dimineață. După mă îmbrac în ceva lejer și încep să caut totuși apartamente.
Nu pot lua în considerare ce a zis mama lui dar preventiv îl sun pe avocatul meu.
După ce dau detaliile, mă asigură că va face tot ce trebuie pentru a preveni un nou proces.
Fără să vreau intram la mesaje și încercam să mă abțin să nu îi scriu lui Gabriel. A spus că mă va suna el și nu ar fi chiar ok să fac eu primul pas.
― Ema, e doar unsprezece dimineața, poate are pacienți.., vorbesc cu mine însumi.
Alung din cap acest gând și îmi continui căutarea.
După două ore găsesc ceva ce îmi place și sun.
Discut cu proprietarul și rămâne să ne vedem zilele astea.
După ce închid telefonul ,mă retrag în living unde mă joc cu fetița.
După câteva ore, o ajut pe Daisy să o adoarmă pe micuță și de data asta mă ofer eu să o adorm.
Este prima dată de când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și simt că este timpul să îmi revin. Deși făceam progrese, în adâncul inimii mele , rana nu era atât de vindecată.
După ce reușesc să o adorm, mă uitam la ea și nu îmi puteam lua ochii .. Era atât de adorabilă cum dormea și fără să vreau o lacrimă se prelinge pe obrazul meu.
Oftez și pentru o clipă închid și eu ochii și adorm...
După o oră mă trezesc și mă uit la fetiță care încă dormea atât de adânc. Mă ridic încet și mă retrag în bucătărie.
Aici erau fetele și povesteau de zori.
― Bună, Roxanne.
― Bună, Ema. Mi-a spus Daisy că o adormi pe Beth și am zis să nu te mai deranjeze.
― Da, am ațipit și eu o oră. Doar am stat pe pat lângă ea și am adormit fără să vreau.
― Ema, ai pus pernele cum le pun eu?
― Da, nu își face griji.
Mă alătur și eu fetelor și povestim toate trei.
După o oră se trezește micuța Beth.
Mă uitam la ceas și deja era ora șaptesprezece și Gabriel încă nu m-a căutat.
Oftez și îmi pierd orice speranță.
― Ema, ce s-a întâmplat ? mă întreabă Roxanne.
― Nimic.
― Gabriel încă nu o sunat-o, răspunde Daisy în numele meu.
― Daisy!
― Ce e , Ema?
― Știu să vorbesc și eu.
― Da, da . De aceea ai spus că nimic.
― Ema, nu-ți face griji , te va suna.
― Mda.
La un moment dat îmi vibrează telefonul și primesc un mesaj .
― Că tot vorbim de lup.
― Vezi.
― Da, parcă văd  ceva scuze.
― Deschide și nu îți mai face gânduri negative.
Deschid mesajul .
„Gabriel: Bună, Ema. Scuze azi am avut o grămadă de pacienții și nu am mai apucat să îți scriu. Dar promit că mă voi revanșa în această seară cu o cină. Ce spui?”
Mă uitam la telefon și nu ziceam nimic .
― Ema, ce ți-a scris ?
― A avut mulți pacienți și se va revanșa cu o cină în această seară.
― Și nu ai de gând să îi răspunzi ?
― Ba da, stai.
„ Eu: Bună, nu este nici o problemă. Sigur, la ce oră?”
„ Gabriel: Ce zici de ora douăzeci ?”
„ Eu: E perfect.”
„ Gabriel: Eu în jumătate de oră voi termina . Scrie-mi te rog adresa ta”
Îi scriu adresa și închid telefonul.
― La ora douăzeci vrea să ieșim.
― Și ce aștepți ? E ora optsprezece . Du-te și pregătește-te, îmi spune Roxanne.
Nu apuc să mai zic nimic că mă scot amândouă din bucătărie.
Aveam emoții și încercam să le țin în frâu.
Mă retrag la baie, unde fac baie.
După jumătate de oră ies și îmi caut ceva decent să ies.
Desigur Roxanne își face apariția.
Mă uitam în șifonier și pun mâna pe o rochiță neagră .
― Doar nu ai de gând să o porți pe aia, nu?
― Ce are?
― Vrei să fii tânără și atrăgătoare sau vrei să fii o femeie cu cincizeci de pisici?
― Am mai purtat această rochiță și ai spus că îți place. Acum ce are?
― Această cină e mai romantică deci trebuie să porți ceva mai romantic și sexy.
Mă împinge din fața șifonierului și pune mâna pe rochița care mi-a cumpărat-o ea.
― Știam eu că va fi bună.
― Nu par prea atrăgătoare cu asta?
― Cred că asta e ideea, Ema.
Oftez .
― Bine. Mă duc să îmi usuc părul.  Nu mai căuta nimic!
― Da, da bine.
Îmi dau ochii peste cap și mă retrag din nou la baie unde îmi usuc părul și mă machiez puțin.
După aproape o oră ies din baie unde deja Roxanne mi-a întins toată lenjeria pe pat.
― Roxanne ,ce faci cu aia?
― Ce crezi ? O vei purta.
Era lenjeria care mi-a strecurat-o în coșul de cumpărături.
― Rochița am acceptat-o dar asta nu voi accepta.
― Ei hai! Ce are?
― Roxanne, e doar o cină romantică.
― Chiar de aceea și îmi trage cu ochiul.
― Roxanne.
― Ema!!
― Bine, accept  și de data asta. Dar e ultima dată.
― Sigur.
Râde..
Cunosc zâmbetul ei și îmi pot da seama că nu va fi ultima dată .
Îmi iau lenjeria de culoare neagră și mă uitam în oglindă.
― Știam eu că îți va veni perfect, spune Roxanne. Ia rochița pe tine să văd cum îți vine.
Mă conformez și iau rochița.
Îmi venea perfect. Era strâmtă pe corp și avea un decolteu decent.
Îmi scotea sânii în evidență.
― Să fiu al naibii!! Areți mortală, Ema.
― Nu exagera!
― Când te-ai uitat ultima dată în oglindă , Ema? Tu chiar nu observi cât de bine areți, că ai un corp atât de atrăgător iar culoarea roșie a părului, îți scoate ochii verzi în evidență.
Nu ziceam nimic și continuam să mă privesc . A trecut ceva timp de când nu m-am mai văzut atât de frumoasă.

𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒Where stories live. Discover now