𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 24

Mă îndrept la mașină mult mai bucuroasă decât am fost.
― Bravo, Ema! În sfârșit ai reușit să îi ții frâu .
Îmi vorbesc singură și pornesc spre birou.
Pe drum o sun pe Daisy care este la fel de încântată ca și mine.
― Ema, ai reușit. Ai primit mult mai mult decât trebuia.
― Da, în plus nu are decât să își țină apartamentul. Cu banii ce i-am primit îmi pot lua lejer un apartament mult mai decent și pot și să îl mobilez.
― Mă bucur mult , Ema.
Mai vorbim puțin și ajung la birou.
Ca în fiecare zi, îmi salut șeful și îi povestesc în mare parte ce am discutat. Evitând partea cu banii. Nu îmi plăcea să discut chiar orice și în plus îi merit. Nu e ca și cum i-am furat.
Era dreptul meu.
Îmi ocup restul zilei cu munca când la un moment dat intră un curier cu un buchet de flori.
Erau lalele, preferatele mele.
― Bună ziua, doamna Watson. Aveți o livrare.
Mă uitam la curier și nu știam cum să reacționez. Semnez totuși că mi-a livrat aceste flori.
După ce curierul a plecat, mă uitam la flori ca o nebună.
Găsesc un bilet.
Deschid biletul deși îmi puteam da seama de la cine era.
„ Îmi pare rău, Gabriel.”
Citesc de câteva ori și iau buchetul și mă îndrept spre coșul de gunoi.
Dar când să îl arunc,  o tristețe m-a cuprins.
Nu pot face asta.
Caut o vază și le pun pe masa de lângă canapea.
― Cred aș putea să îi mulțumesc printr-un mesaj și cu asta atât.
Îmi iau telefonul și încercam să îmi găsesc cuvintele. Nu voiam să mai știu nimic de el dar nu puteam să par o necrescută.
Intru la mesaje și caut numărul lui.
Apăs pe taste cu mare emoții:
„ Mulțumesc pentru flori, Ema.”
Nu trece nici un minut și deja primesc mesaj înapoi.
„ Gabriel: Nu este de ajuns. Vreau să mă revanșez cu o cină, din nou.”
De această dată nu mai răspund și las telefonul pe birou.
Nu eram pregătită din nou să ies cu el având în vedere ce s-a întâmplat.
Dar nu trec nici cinci minute când mă sună..
Aveam emoții. Las totuși să sune de două ori .
În tot acest timp trag aer în piept și răspund.
Îmi duc telefonul la ureche și în momentul în care i-am auzit pentru prima dată vocea, simțeam că un val puternic de căldură mă ia.
Mă așez pe scaun.
― Ema, îmi vorbește la capătul firului cu o voce atât de caldă..
― Gabriel...reușesc să spun.
― Îmi pare atât de rău pentru ceea ce am făcut. M-am purtat ca un adolescent ...
Nu spuneam nimic doar ascultam ceea ce îmi spunea.
― Nu știu ce a fost în capul meu și chiar vreau să îmi repar greșeala.
― Gabriel, îmi pare rău. Dar nu mai pot accepta din nou o altă întâlnire.
― Ema...
― La revedere, Gabriel.
Închid telefonul înainte să mai spună ceva.
Nu voiam să o mai dau în bară a doua oară. Am alte priorități acum și vreau să îmi încep un nou capitol în viața mea.
Nu aveam nevoie să fiu distrasă...
Mă uit la ceas și văd că deja era ora șaisprezece.
Când a trecut timpul ?
Îmi iau geanta și mă duc în biroul șefului.
De data asta intru fără să mai bat și îl prind într-o convorbire de afaceri. Îmi face semn să mă pun pe  canapea și aștept să termine.
Timp în care îi trimit un mesaj lui Daisy că am nevoie de ajutorul ei în legătură cu apartamentul și să vină cu mine după ce ies de la birou.
Desigur  și Roxanne vine și ne hotărâm să ne vedem la cafeneaua unde ieșim noi de obicei.
După ce trimit câteva mesaje, domnul James termină convorbirea.
― Ema, îmi cer scuze.
― Nu este nici o problemă. Vreau să  discut ceva cu dumneavoastră.
― Te ascult.
― V-am spus că vreau să mă mut și m-am gândit bine la acele zile libere. Desigur prima dată nu am fost  de acord să plec dar acum realizez că am multe de făcut.
― Ema, nu trebuie să îmi ceri. Desigur i-ați câte zile ai tu nevoie. A trecut ceva timp de când nu ai mai avut și mai ales acum cu mutatul. Cât timp ai tu nevoie.
Având în vedere că astăzi este joi, intenționez măcar zece zile. E ok?
― Desigur . Ai reușit cu apartamentul?
― De aici mă duc direct să vorbesc cu proprietarul. Este destul de decent și nu aș vrea să pierd. Este la vreo cincisprezece minute de birou și este perfect.
― Înțeleg. Mă bucur enorm de mult ,Ema. Știi că mereu te poți baza pe mine și sunt dispus să  te ajut oricând ai nevoie.
― Mulțumesc mult, domnul James.
Domnul James era un bărbat la vreo șaizeci de ani și în ciuda vârstei pe care o avea, părea mult mai tânăr decât era. Mereu m-a susținut și a fost alături de mine când am trecut prin ce am trecut.
― Nu ai de ce să îmi mulțumești, Ema. Pentru mine ești ca și fiica mea. Cu orice sunt dispus să te ajut.
Se ridică și mă sărută pe frunte ca și un părinte.
Zâmbesc și mă retrag.
În drum spre mașină, o sun pe Daisy .
Îmi spune că este gata și că în cinci minute va porni.
De data asta micuța Beth este cu noi și în ciuda faptului că s-au întâmplate multe, îmi era dor de ea.
Ajung la mașină și o deblochez . Deschid portiera și mă pun la volan.
Îmi pun centura și pornesc.
Mă privesc timp de câteva minute în oglinda retrovizoare și simțeam că tot ce se întâmplă mă face fericită.
Mai ales că reușesc să îmi iau apartamentul mult dorit.
Era  deja timpul să mă mut.
Acum că am închis capitolul Chad și mai ales cu mama lui, mă simțeam mult mai liberă.
Între timp primesc un mesaj de la Daisy că au ajuns și fiecare își comandă câte ceva de băut.
Le spun ce vreau și eu și în cel mult zece minute ajung și eu.
Odată ce am ajuns,  parchez mașina și mă duc direct la ele.