Capitolul 17

1.1K 57 0
                                    

A doua zi suntem trezite de telefonul Roxannei care suna insistent
― Roxanne, trezește-te! Îți sună telefonul într-una.
― Somnoroasă răspunde și nu spune decât da, sigur, acum. După nici două minute, închide.
Își lasă capul pe pernă și încearcă să adoarmă la loc dar Daisy o lovește ușor peste umăr.
― Au!
― Cine a fost?
― Julia! E jos.
― Cum adică e jos? Și tu aveai de gând să dormi?
― Cam da. E prea devreme.
Privesc la telefon și văd că aveam două mesaje de la Gabriel. Dar nu deschid căsuța și încerc să îmi reamintesc de ce m-am uitat la telefon.. A da, să văd cât e ora.
― Roxanne, e deja unsprezece și jumătate. Haide să ne pregătim.
Cu greu o tragem din pat și ne pregătim.
Când fetele nu sunt atente, deschid mesajele de la Gabriel.
Nu ascund de ele dar nu vreau să îmi aud iar aceeași poveste.
" Număr : Abia aștept să ieșim la cafea."
" Număr : Noapte bună, Ema"
Le citesc de vreo două ori și îi memorez numărul.
Închid telefonul și îl bag în geantă.
După jumătate de oră ieșim din cameră.
Ziua o petrecem cu Julia și ne arată orașul.
Către seară primesc din nou mesaj de la Gabriel.
" Gabriel : Sper că te simți bine unde ești și profiți de timpul frumos."
" Eu: Da, am venit într-o mică vacanță la New York."
"Gabriel : E frumos orașul. Merită văzut. "
" Eu : Da, e unul dintre orașele mele preferate."
"Gabriel : E bine de știut."
Zâmbeam și fetele deja erau cu ochii pe mine.
― Hopa, cineva e îndrăgostită, spune Roxanne.
― Nici chiar așa. E doar o conversație, atâta tot.
― Da, sigur. Deaia ești cu gura până la urechi. Nici nu are rost să te întrebăm cu cine vorbești că deja știm.
Se uitau toate la mine și eu parcă eram o fetiță care a fost prinsă la borcanul de biscuiți.
Julia se uita la noi confuză și desigur Roxanne, îi poveșteste despre el.
― Ema, mă bucur că în sfârșit ai găsit pe cineva.
― Julia, să nu ne grăbim. Ne-am văzut doar odată și atunci nici măcar nu am scos un cuvânt. Și de atunci doar vorbim prin mesaje. Luni vrea să ieșim la o cafea.
― Și cafeaua e un început, și îmi trage cu ochiul.
Încep să râd.
După două ore ne retragem din nou la hotel și ne pregătim bagajul pentru că a doua zi deja aveam zbor.
Odată ce am ajuns la hotel, cădem pradă somnului și o lăsăm baltă cu bagajele.
A doua zi ne trezim mult mai odihnite și vorbim cu Julia din nou dar de data asta pentru a achita camera.
― Fetelor, să nu aud de așa ceva.
― Julia, nu se poate. Suntem la fel ca restul.
― Ema, te rog frumos. Sunteți prietenele mele și nici nu vreau să mai discutăm despre asta.
Nu mai spunem nimic și o lăsăm baltă.
După ce ne luăm rămas bun, ne îndreptăm spre aeroport.
De data asta am luat un taxi.
Drumul și zborul au fost destul de obositoare și ajungem în jurul ore șaisprezece după masa.
Peter era bucuros că am ajuns acasă și micuța Beth era mult mai vioaie.
Ne povestește cum a fost cât timp am fost plecate.
Ziua de duminică o petrecem toți și ne bucurăm de micuța Beth care este din ce în ce mai adorabilă. Seara ne luăm rămas bun de la Roxanne.
După jumătate de oră m-am pus în pat și somnul deja și-a făcut apariția.
A doua zi mă trezesc fără alarmă și îmi pregătesc cafeaua.
Îmi propun să îl sun pe șeful meu pentru a-i spune de faptul că vreau să mă întorc la birou .
Iau telefonul și la al doilea ton răspunde:
― Bună dimineața, domnul James.
― Bună dimineața, Ema. Ce s-a întâmplat?
― V-am sunat să vă spun că vreau să mă întorc la birou.
― Dar ești pregătită, Ema?
― Da, sunt. De aceea vreau să mă întorc. Îmi este dor de agitație.
― Ne lipsești, Ema. Cu toate că lucrai de acasă, ne era dor de zâmbetul tău. Desigur că sunt de acord și dacă te simți pregătită, poți începe de mâine.
― Pot veni și astăzi , nu este nici o problemă.
― Nu, e ok de mâine. Ai nevoie și de azi să stai acasă. Și dacă te vei răzgândi , să mă suni.
― Nu mă voi răzgândi, domnule. Sunt pregătită și chiar sunt dispusă îmi caut un apartament unde să stau. Am stat destul cu sora mea.
― Este o veste minunată, Ema. Și mă bucur că m-ai sunat pentru că, chiar voiam să vorbesc cu tine.
― Este totul în regulă cu proiectul ce vi l-am trimis ?
― Desigur. Nu este nici o problemă cu el. Voiam doar să îți spun că sunt mândru de tine și cu toate că ai trecut prin multe, reușești să îți faci treaba mult prea bine . Sunt foarte mândru de tine.
― Vă mulțumesc mult, domnule.
Mai vorbim câteva minute după care îmi iau la revedere.
Având în vedere că mâine mă întorc la birou, astăzi nu am mult de lucru și reușesc să mă uit de un apartament. Dar înainte îmi iau telefonul și îmi fac curaj să o sun pe mama lui Chad.
Nu am mai vorbit cu ea de la înmormântare și atunci au fost doar reproșuri.
Trag aer în piept și iau telefonul și formez numărul.
― Bună ziua, doamna Watson.
― Bună, Ema. A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit. Ce vrei?
Frumoasă primire..., îmi spun în gând.
― Doamna Watson, vă rog. V-am sunat cu gânduri pașnice, nu să ne certăm.
― Gânduri pașnice? Niciodată. Doar tu ești vinovată de moartea fiului meu!
― V-am spus și o să vă zic: nu eu am condus și încetați să dați vina pe mine. Credeam că aveți puțin respect pentru mine, am fost soția lui Chad.
― Draga mea, niciodată nu te-am plăcut. Am făcut-o doar de dragului fiului meu. Acum că el nu mai este , pot să fiu cine sunt eu cu adevărat.
O scorpie...
Trag aer în piept și încerc să mă abțin să nu spun mai multe doar de dragul lui Chad.
― Doamna Watson, vă rog. Vreau să ne întâlnim pentru a discuta ceva important.
― Poți să îmi spui și la telefon. Nu e nevoie să ne vedem.
Oftez...
― Bine atunci. Vreau să discutăm despre apartament. Intenționez să îl vând și să..
Nu apuc să termin că deja începe să urle.
― Cum adică să îl vinzi? Este apartamentul fiului meu. Nu ai nici un drept.
― Ba da, pentru că sunt soția lui și apartamentul este pe amândoi.
― Nu voi permite așa ceva! Te voi da în judecată.
― În judecată de ce? Ce fac greșit?
― Nu ai nici un drept!
Și îmi închide telefonul.
Scorpie bătrână, încep să spun cu voce tare.
Oftez și o las baltă cu căutatul apartamentului. Nu mai aveam buna dispoziție și doar datorită fostei mele soacre.

𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒Where stories live. Discover now