𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑜 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒

Capitolul 14

Ascultam ceea ce îmi spunea mama și nu ziceam nimic.
― Ema, încetează să crezi că tu ești de vină. Nu tu ai condus ci el. Ești tânără și frumoasă. Meriți toată dragostea din lume și nu trebuie să lași trecutul să te macine. Tot ce trebuie să îți spui ție este că ai fost o soție bună, o soție care  l-ai susținut în orice moment al vieții lui. Și să te gândești că ați fost fericiți înainte de asta. Poate așa a trebuit să fie. Nimeni nu știe ce planuri are Dumnezeu cu noi. Noi nu putem schimba ceea ce trebuie să se întâmple ci doar să fim fericiți în fiecare zi. Pentru că prezentul contează nu viitorul.
Viitorul nimeni nu îl știe.
― Da, așa este mama. O parte din mine știe că nu eu am fost de vină dar cealaltă parte încă crede că dacă nu discutam despre acel subiect , nu s-ar fi întâmplat.
― Ema, nu ai ucis pe nimeni. Asta să îți intre bine în cap. Dacă te iubea cum susținea, nu reacționa așa .
― Da, așa am zis și eu. Dar nu știu aveam multe întrebări după accident. Dacă avea pe altcineva, dacă ...
― Ema , îți pui prea multe întrebări . Și dacă avea , trebuia să ia o decizie corectă nu să facă cea a făcut. Pentru că eu cred că toată povestea cu accidentul are ceva la  mijloc. Pentru un copil să te enervezi în halul acela încât să nu fi atent la drum.
―Ce vrei să  spui mama? Doar nu crezi că accidentul l-a provocat el?
― Nu știu , Ema .Nu sunt în măsură să spun dar ceva nu se leagă. El mereu se considera un șofer bun și la o ceartă să facă accident.
― Nu cred că s-ar fi gândit la asta , mama. Totuși și eu am fost în aceea mașină. Dacă voia să își pună capăt zilelor, o făcea singur.
― Poate ai dreptate, dar cum am spus nu sunt în măsură să comentez mai mult decât nu știu.  Dar hai gata să nu mai discutăm despre el. Mi-a spus Daisy că mâine plecați la New York.
― Da, mergem la ceva prieteni de al lui Roxanne.
― Foarte bine, Ema. Meriți. Și te rog încearcă să nu te mai gândești la trecut cât timp ești acolo. Trăiește prezentul.
― Așa am să fac, mama.
Mai vorbim câteva minute despre ea și tata.
― Mama, promit că te voi suna mai des. Îmi pare rău, spun înainte să închid.
― Nu ai de ce. Te pup.
― Și eu.
Închid telefonul și oftez. Discuția cu mama mi-a prins bine dar faptul că a adus în discuție că accidentul ar fost provocat de el , îmi lasă mii de întrebări. O voi întreba și pe Daisy dacă i-a spus vreodată mama despre  asta dar când voi prinde ocazia să fim doar noi două.
Las telefonul pe noptieră și mă duc în bucătărie .
Deja  a ajuns mama lui Peter și era cu toți aici.
― Bună ziua, doamna William.
― Bună, Ema. Te rog spune-mi Mary. Nu sunt chiar atât de bătrână.
O îmbrățișez și mă sărută pe ambii obraji.
La un moment dat , Daisy profită de faptul că Peter și mama lui sunt ocupați cu micuța Beth , mă întreabă:
― Ești ok, Ema?
― Da. Am vorbit cu mama și sunt bine.
― Atunci mă bucur.
Îmi arunc o privire spre ceas și văd că este cincisprezece și un sfert.
― Daisy, cu Roxanne ai vorbit ?
― Da, vine și ea la noi. Am vorbit cu ea să rămână în noaptea asta la noi ca să nu avem treabă dimineață. Ne va duce oricum Peter la aeroport.  Va dormi cu tine în cameră, e ok nu ?
― Da, nu e ca și cum nu aș mai fi dormit cu ea.
Râdem amândouă și la un moment dat se aude soneria . Era Roxanne.
Daisy îi face cunoștință cu mama lui Peter și se alătură cu noi în bucătărie.
Seara decurge normal și după ce terminăm de mâncat , ne retragem fiecare în camera lui.
Înainte să mă pun în pat, Roxanne mă întreabă :
― Ema, ai mai vorbit cu Gabriel?
― Nu, i-am acceptat cererea la cafea și rămâne că ne vom întâlni luni.
― Hmm.
― Hmm, ce?
― Aștepți?
― Roxanne..
Își dă ochii peste cap.
― Ce ?
― Nu fi absurdă. E doar o cafea.
― Da, da.
― Dar  lasă-mă pe mine, spune-mi ce ai mai făcut cu tipul de la întâlnirea aceea woow?
― Nimic , vorbim.
― Are un nume?
― Da.
― Cum?
― John.
― Frumos nume.
― Mda.
― Ce este? Parcă nu ești prea încântată de el .
― Nu e vorba despre asta doar că ... nu știu . Îmi place să ies cu el iar sexul este formidabil.
― Roxanne, partea asta nu sunt curioasă.
― Păi ăsta e adevărul.
― Și atunci?
― Vrea deja să îi cunosc părinții...
― Și ce e în neregulă cu asta?
― Știi ce părere am despre asta....
― Cum mi-ai spus tu mie : nu lăsa trecutul să te bântuie. Dă-i o șansă.
― Nu știu , Ema. I-am spus că mă voi gândi zilele astea.
― Nu fi naivă, pare a fi băiat bun. Tu ești o fată cu un spirit energic și cu sufletul bun.
― Mulțumesc, Ema.
― Te iubesc, Roxanne.
― Și eu.
― Hai gata la somn că dimineață nu suntem de trezit.
― Da, ai dreptate.
Ne urăm amândouă noapte bună.
Înainte să adorm , setez alarma.
Dar inevitabil , somnul își face apariția în momentul în care pun capul pe pernă și închid ochii.