Alesul

Capitolul Unu - 1

POV. Crystal J. Rose

[...]

     Am deschis ochii somnoros și am privit spre ceasul de pe noptieră. 6:32 și lasă de dorit - dacă mai dorm 5 minute o să mă trezesc la 12 după amiază.
M-am rostogolit până pe marginea patului, unde m-am ridicat în capul oaselor înainte să îmi las tălpile pe parchet, trântindu-mă doar pe jumătate înapoi în pat.

     Zilele de vineri îmi par cele mai obositoare - să știi că ești la un pas de odihnă, dar ziua trece ca un pește printr-o baltă - iar balta-i formată de la o ploaie amărâtă.

      Trăgând draperiile și deschizând ferestrele după ce mi-am dat fundul jos din pat și am îndrăznit să îmi fac rutina - menționând că în 10 minute întârzii, iar eu port doar papuci de casă; am privit scurt spre strada pustie pe care locuiam. Cu trei zile în urmă, în casa de vis-a-vis s-au sinucis soții Juan - îi știam de când am venit în oraș, de mai bine de 4 ani, niște oameni dichisiți, eleganți și cu capul pe umeri, din punctul meu de vedere.
S-a dus vorba de înșelat, de boală sau nebunie, deși nu s-a găsit motivul dorinței lor sumbre.

     Din câte știu tot de la ei, având ocazia să vorbim de câteva ori săptămâna trecută, motivele variind de la întâlnirea la magazin, până la udatul gazonului sau cafelele băute pe verandă, unde mai stăteam la bârfă ca niște pensionari - era ziua fiului lor și au petrecut-o la un restaurant în seara aia. De fiul lor nu s-a auzit nimic, nicidecum să îl vadă cineva prin zonă.
Sunt zvonuri cum că el și-a omorât părinții, însă alte persoane spun că nu l-au mai văzut de mai bine de-o săptămână sau mai mult - doar zvonuri, bârfe de cartier.
Pe același subiect, nu l-am întâlnit niciodată pe acesta, deci părea mea despre el este inexistenta.

     Visele ce mă bântuiau s-au oprit în aceiași zi cu moartea soților Juan, trecându-mă fiorii din cauza coincidenței stranii.
Și deși somnul a devenit odihnitor după atât de mult timp, am început să am insomnii din același motiv - coincidența stranie ce mă ține pe gânduri.
Dacă întunericul în care m-am aflat ultima data, a fost, de fapt, moartea lor?
Dacă moartea mea din visul acela a fost, de fapt, moartea lor?

     Îmbrăcându-mi uniforma improvizată, mi-am prins părul și am început să îndes tot ce îmi trebuie în rucsac.
Camilo este la muncă, iar bunicul nu a venit acasă de o săptămână, din cauza unei afaceri promițătoare de care a vorbit continuu înainte să plece - sperând să bag la cap și să îi calc pe urme, drept nepot legitim.

Ieșind din casă, mare vâlvotă peste drum, însă am decis să îmi plec privirea spre pământ și să trec neobservat - de înțeles, ținând cont că astăzi are loc înmormântarea.
Soarele era deja pe cer, iar răcoarea dimineții era împrospătoare, odată cu mirosul specific de după ploile calde de vară - plouând cu o seară în urmă.

Ultima zi de școală - planurile mele sunt aceleași ca anul trecut: stai neobservat și așteaptă să treacă căldura - deși se prea poate să fi făcut o mare prostie și să îmi dau programul peste cap...

Liceul pare mult mai greu pentru cei care nu își pierd timpul prin terase sau săli de jocuri, cât și pentru cei ce nu stau la bârfă. Anul acesta a trecut atât de greu, încât am ajuns să mă gândesc la a renunța la facultate și să îmi ascult bunicul în preluarea firmei sale.

Firma de Farmaceutice Rose&Ross

Cu un nume destul de melodic și hazliu, bunicul, împreună cu cel mai bun prieten al său - domnul Gregory Ross, au înființat firma pe când ei aveau doar 20 de ani, cu ajutorul părinților lor. Ross are o nepoată mai mică decât mine cu doar câteva luni, având în cap să o mărite cu cine altcineva decât nepotul celui mai bun prieten al său?