Alesul

Capitolul Unu - 9

Crystal Jacelynn Rose POV

     Nu a durat mult până să îmi întorc privirea spre locul din care mă simțeam urmărit, găsind un chip familiar cu ochii ațintiți asupra mea și un zâmbet ștrengar pe buze.
Inima mi-a ratat o bătaie în secunda aceea, însă nu am lăsat asta să se vadă, îmbufnându-mă în timp ce mi-am lăsat picioarele să atingă pământul.

     Cu pași mărunți m-am apropiat de el, având inima făcută ghem în piept, golul din stomac mărindu-se la fiecare pas.

     Era îmbrăcat cu pantaloni cargo asemănători zilei trecute, în sus purtând un maiou mulat pe corp de aceiași culoare - îmbrăcat tot în negru.
Astăzi purta pantofi sport, având la mână un ceas mecanic mare.
Ochii îi străluceau în lumina soarelui, făcând acel verde să fie și mai intens, iar buclele de păr îi luceau - parcă era dat cu ceară, însă se părea a fi doar umed. M-a încântat faptul că a făcut duș înainte să plece de acasă, multe persoane fiind mulțumite cu simplul duș de dimineață.

-Ai fi putut spune ceva. mormăi odată ajuns în dreptul său.
Acesta a privit în jos spre mine, bărbia fiindu-i încă ridicată într-o postură intimidantă, tipică lui.

-M-ai observat destul de repede, nu a fost nevoie. replică cu un ton amuzat, schimbându-și zâmbetul într-unul în colțul gurii.
-Ți-ai făcut planuri? întreabă în aceiași manieră, privindu-mă scurt din cap până în picioare și înapoi, parcă scanându-mă.

-Nu, dar sunt destul de sigur că tu mi-ai făcut. răspund copiindu-i postura, ridicându-mi bărbia, fapt ce i-a lărgit zâmbetul de pe buze.

-Desigur.
Conducându-mă spre cealaltă parte a mașinii, mi-a deschis portiera și a așteptat să intru - părând că îmi oferă tot timpul din lume, ținând cont de faptul că am ezitat mai mult de câteva secunde.
Zis și făcut, a închis portiera după mine și a ocolit mașina prin față, oferindu-mi un întreg spectacol. 

     Din lateral, talia sa este subțire, având forma unei clepsidre. Pieptul și spatele ieșeau în evidență, iar fesele - cum să fii așa binecuvântat?
Imaginându-mi-l într-un costum, am înghițit în sec și am sperat că nu se observă ceva pe fața mea, căci obrajii mi se simțeau deja fierbinți.
Inspir adânc înainte ca acesta să își ocupe locul, mi-am făcut rapid ordine în gânduri, încercând să îmi distrag atenția, privind bordul mașinii.

     Odată pus pe scaunul șoferului, Bones îmi aruncă o privire pe furiș înainte să pornească motorul.

-Ești sigur că ai încredere în mine? Te-aș putea duce într-o pădure și să te... - văzând că deja mi-am mărit ochii spre el, acesta a chicotit amuzat.
-Glumesc, mergem la o terasă înainte de toate. continuă rapid, pornind din loc.

     Nu am comentat, știind deja din doar câteva priviri că are o mică problema la cap - și o spun fără să încerc să fiu răutăcios.
Privindu-l cu coada ochiului, postura sa era perfectă. Spatele îi era lipit de scaunul din piele neagră, o mână pe volan, iar alta pe schimbătorul de viteze. Ochii îi erau la drum, fiind atent, dar relaxat.
Probabil holbându-mă prea mult la el, acesta a observat. A zâmbit într-un mod mândru fără să își ia privirea de la șosea, făcându-mă să îmi simt obrajii arzând pentru a doua oară în doar câteva minute.

-Scuze. mormăi întorcând capul în partea opusă lui, mușcându-mi buza inferioară pe interior.

-Pentru ce? întreabă acesta amuzat, tonul său fiind ușor răgușit.
Dacă nu eram atent, mi-aș fi lăsat corpul să se cutremure din cauza vocii sale.
Tensiunea dintre noi era atât de deasă, încât nici cuțitul nu o străpungea - iar asta doar din cauza mea și probabil doar în capul meu.

-Mă holbam. Scuze. continui pe același ton, strâmbând ușor din nas.
Bones întârzie să răspundă, făcându-mă să cred că se simte deranjat de ipocrizia mea. E mai mult decât jenant ca un tip să se holbeze la alt tip, e deranjant si murdar.

     Mintea îmi era plină de descurajare. Nu trebuia să trimit mesajul ăla, nu trebuia să vorbesc cu el, nu trebuia să îmi las garda jos. Nu trebuie să mă simt protejat lângă el, nu trebuie să îl consider interesant, atrăgător sau în orice alt fel.
Nu trebuia să mă apropii de el de nicio culoare.

-E în regulă. vocea sa răgușită mă trezi din gânduri, mutându-mi rapid privirea asupra sa.
Era la fel de relaxat, având același zâmbet mândru, slab pe chip. Nu îi puteam citi dezgustul sau deranjul pe chip.
-O să mă holbez și eu la tine când ajungem la terasă. continuă surâzând, privindu-mă scurt cu coada ochiului.
Fără să mă pot abține, obrajii îmi luă foc de-a dreptul, fiind nevoit să întorc capul spre geamul fumuriu al mașinii.

     Mașina era silențioasă, atât de silențioasă încât mi se puteau auzi bătăile inimii.
Era normal, știu.
Nu am fost niciodată atât de apropiat de altcineva în afară de Camilo sau Mina - domnul Black fiind o excepție, având de două ori vârsta mea, fiindu-mi mai mult ca un tată.

     Ceea ce simțeam erau emoții - anxietate și entuziasm. Nu îmi poate fugi gândul la ceva mai mult. Bones arată bine, da; dar atât! Caracterul său este complet exploziv, chiar dacă știe să arate empatie.
Dacă nu este prima variantă, cum că ar vrea să scape de mine, înseamnă că mă consideră un copil de care trebuie să aibe grijă.

     Dându-mi târziu seama, mi-am mutat ochii asupra sa și am așteptat să mă observe din nou, acesta doar lărgindu-și zâmbetul.

-Da? spune pe un ton melodios, deși încă răgușit.
Tare mă întreb dacă a răgușit după ziua trecută, când a plecat prin ploaie.

-Nu știu câți ani ai. mormăi jenat, făcându-l să pufnească ușor, amuzat.

-Câți ani crezi că am? întreabă sarcastic, ridicându-și o sprânceană - putând să văd asta doar din cauză că stăteam ușor aplecat în față, vrând să mă holbez în continuare sub pretextul de "mă uit la tine când îți vorbesc".
Domnul Black spunea că s-a căsătorit la 23 de ani, însă Bones nu arată a 17 ani. Poate a fost născut înainte de căsătorie?

-19? întreb reticent, clipind des.
În schimb, acesta râde. Râsul său îmi făcu pielea de găină, înghițind în sec. Este prima dată când aud un râs atât de gutural, părând a fi scos din cele mai deocheate povești - este extrem de atractiv!

-Mă bucur să aud că mă crezi atât de tânăr. spune acesta într-un final, rămânând cu un zâmbet pe chip.
-Am 23.
Rămânând confuz, matematica lovindu-mă peste nas, aproape m-am înecat cu aer la gândul că domnul Black a făcut un copil la doar 17 ani, crezând că este un bărbat serios.
-Credeam că James ți-a spus câte ceva despre mine. Sunt rănit. continuă.

-James? întreb și mai confuz la faptul că își numea tatăl așa.

-Da. mă privește scurt înainte să își lărgească zâmbetul. Fratele meu. 

~