Alesul

Capitolul Trei - 12

Crystal J. Rose POV

[...]

     Spatele mă durea groaznic, iar faptul că trebuie să stau pe nenorocirea asta de buștean nu îmi ușurează situația deloc - ba chiar o îngreunează, fiind mult prea tare pentru fundul meu îndurerat.
Oftând, privesc printre gene spre Mina, ce își ținea bărbia în palme, uitându-se la mine de parcă îmi putea citi gândurile.
Îi zâmbesc subtil, mutându-mi ochii rapid pe Bones și înapoi, aceasta mărindu-și ochii căprui până ce aproape i se putea vedea întregul iris. Femeile chiar știu să vorbească din priviri, ceea ce îmi ușurează situația în unele momente, căci tot ea m-a învățat această "artă".

     Ridicându-și sprâncenele, îi zâmbesc și mai larg făcând-o să își acopere propriul zâmbet ce i se întindea pe întregul chip.
Încercând să diminueze din jena ce mi s-a acumulat în piept, îmi mut privirea spre Bones, ce stătea lejer pe iarbă la o mică distanță de mine, rezemat de buștean. Gabe, de lângă el, pare să îi povestească cine știe ce peripeție avută cu nimeni altul decât Ryan, ce se pare că se află în aceiași poziție ca mine - stând în dreapta mea la fel de încolăcit și îndurerat.

Uitându-mă acum spre el, iar el privindu-mă imediat înapoi, zâmbim deodată și pufnim în râs de parcă am fi fost drogați.

-Felicitări. șoptește acesta mușcându-și buzele în amuzament.

-Mulțumesc, la fel. replic la fel de amuzat, lovindu-mi umărul în al său.
-Când nu o să mai doară? întreb mult mai în șoaptă, făcându-l să chicotească.

-Greu de spus. ridică acesta din umeri, și deși era serios, încă îmi zâmbea.
-Depinde de voi. Mai bine spus, de tine.

-Dezvoltă.
-Invață-l cum să se comporte, să nu te doară.

Explicația sa simplă mă lasă gură-cască, nu doar din cauză că nu am putut să mă gândesc singur la asta, ci și din cauză că nu îmi dau seama cum.
Strâmbând din nas, revin cu ochii asupra Minei și oftez. Sunt sigur că o să găsesc un răspuns din partea ei, dar cum să o întreb? Cu Ryan sunt în aceiași oală, dar cu ea e total diferit - nu pot să o întreb despre viața ei sexuală, e jenant!

     Decid peste câteva clipe să mă retrag în cabană, mă ridic de pe buștean cu un scrâncet slab și îmi îndrept spatele. Bones mă observă imediat și își ridică o sprânceană întrebător, iar eu doar îi zâmbesc făcându-i semn spre cabană.

-Vin? întreabă întorcându-se și mai mult spre mine, însă îi spun simplu că nu, ocolind bușteanul și pășind alene pe drumul spre cabană.

     Din câte știu, Will și-a petrecut timpul mai mult singur astăzi - eu fiind cu Bones, Ryan cu Gabe, iar Mina cu prietenele ei.
Imediat ce deschid ușa, Will își coboară capul din patul său și îmi zâmbește larg.
Omul ăsta e prea bun - îmi spun în gând, întorcându-i zâmbetul în aceiași manieră veselă.

-Te-ai distrat? întreabă urmărindu-mă cu privirea până ce m-am tolănit în patul lui Bones - nu am curaj să urc treptele spre patul meu.

-La naiba, Will, da! chicotesc răspunzând cu voioșie, trăgându-mi perna brunetului peste față.
-La naiba! repet înfundat în pernă, auzind râsul colegului nostru.

-Cum a fost? Evită detaliile jenante, că nu vreau să am asemenea imagini în cap. continuă la fel de vesel, simțindu-i greutatea lângă mine.

Râzând, arunc perna spre el și îl privesc pe sub gene. Zâmbetul ce îl aveam pe chip era inimaginabil de larg, iar roșeala ce o purtam în obraji era jenant de predominantă - putând să îmi dau seama din cauza căldurii ce o emanam.

-Dureros ca naiba. îi răspund chicotind jenat.
-Dar, la naiba, William! A fost fantastic! chițăi recuperând perna, așezând-o din nou peste chipul meu.

-Detalii, Crystal! spune încercând să îmi smulgă perna din brațe.
-A fost drăguț cu tine? Te-a sărutat după aceea? E important~

-Da și da și a fost atât de... Argh! arunc perna în Will - mai mult neintenționat, însă tot entuziasmul meu se transformă în jenă când îl găsesc pe Bones rezemat într-un umăr în pragul ușii cu mâinile încrucișate la piept, zâmbind larg.

-Continuă. Sunt la fel de curios precum prietenul tău, aici de față. spune pe un ton mult prea seducător pentru situația în care ne aflăm, făcându-mă să îmi înghit toate posibilele cuvinte.

-Da... intervine Will pe un ton copilăresc, lungind vocala până ce și-a pierdut suflul.
-Mai bine vă las. continuă chicotind, sărind în picioare.

     În aceiași manieră trece pe lângă Bones și ne lasă singuri între patru pereți.
Inspirând adânc, trag de colțul pernei cu care am aruncat în Will acum câteva secunde și îmi acopăr din nou chipul, strângând-o cu putere în brațe.
Toată jena posibilă strânsă în decursul întregii zile mă sufocă acum - faptul că Bones a auzit cum mă bucur în urma partidei avute mi-a pus capac.
Și eu prost că nu am fost atent la ușă - îmi spun în gând, dorindu-mi să îmi dau o palmă mentală.

     Tresar când îl simt așezându-se lângă mine în pat, perna fiindu-mi smulsă din brațe cu putere. În locul ei, brunetul s-a cuibărit la pieptul meu - ridicându-mi talia și strecurându-și un braț pe sub mine atent să stăm amândoi confortabil.

-Mai spune-mi, iubire. Spune-mi că ți-a plăcut. șoptește rar peste pieptul meu acoperit de un tricou nou - schimbându-ne amândoi după escapada avută.
-Spune-mi tot ce vrei să împărtășești cu altcineva, despre mine. continuă pe un ton mult mai scăzut, părându-mi că stă să adoarmă.

     Mi-am încâlcit degetele mâinii drepte în părul său, cuprinzându-l la rândul meu în brațe.

-Lasă-mă să fiu eu cel mai bun prieten al tău, iubire. rostind aceste cuvinte șoptite, îi simt respirația devenind mult mai calmă și rară.
Chiar mi-a adormit în brațe.

Oftând, am continuat să îi mângâi părul făcut vâlvoi, mușcându-mi buzele.
Și repet - Will e o persoană prea bună. Își cunoaște locul și știe când să rămână și când să plece în favoarea celorlalți, o să îi mulțumesc cum se cuvine când vom pleca din tabără.

-A fost uimitor. șoptesc temător, inspirând adânc.
-Încă simt cum iau foc în brațele tale. Tu ai fost uimitor. continui în șoaptă, având inima cat un purice în piept.
Astfel am continuat să îi povestesc totul din perspectiva mea, să îl laud și să mă rușinez de unul singur cât timp el mi se odihnea în brațe.

     Spre final, fiind și eu aproape să adorm, îl aud surâzând ușor asupra pieptului meu. Aș fi intrat în pământ dacă aș fi știut de la bun început că este treaz, însă m-am rezumat la a îi săruta fruntea, mult prea obosit pentru drame.
Îmi place Bones. Îl vreau lângă mine zi și noapte, chiar dacă nu știu cât v-a dura povestea noastră.

     În cuvintele sale, aș putea spune că îl iubesc - dar ce e, de fapt, iubirea?

~

Needitat*