Misiunea

653 68 9
                                    

*Duminica dimineata*

Un sarut.Am simtit atingerea unor buze fine si suple pe fruntea mea.

Matt:Neata sunshine :) (a spus cu o voce calda)

Kayla:Pleaca....

Matt:Somnorosu,hai scoala :)) E ora 12:00.

Kayla:E duminica...inca 5 minute...

Matt:Hai,te rog.Am nevoie sa imi cumperi ceva de la market.

Kayla:De ce nu il rogi pe Jay?...

Matt:Sa spunem ca noaptea trecuta e reusit sa il epuizeze :))

Kayla:Nici nu vreau sa stiu...

Imi imaginez ca saracul Jay se va trezii cu o mare durer in fund...la propriu.Am decis sa ma ridic din pat,si sa imi fac rutina de dimineata.M-am spalat pe dinti si am coborat scarile.Waaaa,ceva mirosea super delicios!Mirosul sublim ce imi inunda narile nu reusea sa imi dea pace.Matt era in bucatarie,gatind pastele mele preferate carbonara.

Kayla:Nu pot sa creeed!

Matt:Ce nu fac eu pentru cea mai scumpa surioara din lume? :D :D

Kayla:Esti cel mai buun!(am sarit dandu-i o imbratisare lunga)

Matt:Sunt,nu? :)) Acum hai du-te repede.Am nevoie de cateva lucruri.Ti-am lasat o lista pe masa.Sper sa te descurci.

Kyla:Fi fara grija.

Mi-am luat un hanorac subtire pe mine si m-am incaltat cu sandalele preferate.Vecinii mei curatau rigolele terminand curatenia de toamna.Imi doream sa fiu orecum norii care trec fara nici-o grija,fara a se gandi sau a privi.Sa trec repede prin toate,iar ce e mai greu,sa se sfarseasca.Era o zi frumoasa de duminica.Intreg orasul era plin de tinerii ce se bucurau de weekend-ul lor,iesin la o plimbare in oras.Cupluri,grupuri,nu prea conta cu cine iesi,atata timp cat nu esti singur si stii ce inseamna sa te distrezi.Ma simteam totusi prost fiindca eram singura tipa *4ever alone*.

In cors de 10 minute am ajuns la supermarket.Am desprind unul dintre cosuri si am colindat toate raioanele in cautarea ingredientelor pentru mancare de care avea nevoie Matt.Smantana...sunca...ciuperci...sare..ce dracu?!Doua doze de lubrifiant?...Isi bate joc de mine...

Am ajuns la casa plantind produsele si ignorand expresia vanzatoarei la vederea sticlelor de lubrifiant.Ma simteam...meh!Stii ce?Nu imi mai pasa.Oricum lumea poate sa creada ce vrea despre mine.

Am parasit incinta supermarket-ului goning inapoi spre casa.In dreptul statiei de tren am dat de moaca complet neexpresiva a lui Ash,care parea extrem de grabit.Imbracat cu un hanorac negru,cu un craniu pe spate,blugii albastrii ichisi,gluga in cap,si bascheti negrii.Unde se putea duce in toiul zilei de duminica?Purta in spare un ruxac incarcat.A cumparat rapid un bilet de tren,imbarcandu-se.Pastele mai puteau sa astepte.Poate imi bag nasul unde nu imi fierbe oala,fac mereu asta,dar simt ca se petrece ceva.Poate asa voi avea ocazia sa stiu mai multe lucruri despre el.

Cumparasem si eu un bilet cu ultimii bani ramasi si m-am imbarcat,asigurandu-ma ca nu sunt vazuta.Am asteptat calatorind cu trenul vreo 7 statii pana cand Ash se dadu jos.Am avut mare grija sa ma strceor si sa il urmaresc atent.Din castile lui se putea auzi fredonandu-se melodia de la Sistem of A Down,Aerials.

Eram la vreo 15 metrii in spatele lui.Drumul sau ducea pe o alee laturalnica,cu o priveliste nu tocmai grozava.Am reusit sa dau cu piciorul,din greseala,intr-o conseva aruncata pe trotuar.Ash isi intoarse privirea scotandu-si casca din ureche,dar nu reusii sa ma observe,ascunzandu-ma rapid dupa o cladire.

Isi continua apoi drumul mai departe iar eu continuam sa il urmaresc.In cele din urma ajunse in fata unui bloc nu foarte inalt,de 3 etaje.Batu cu grija in usa aproape daramata,la care raspunse o femeie undeva trecuta de varsta mijlocie,vreo 50 de ani presupun.Stateam sa trag cu urechea la conversatia lor:

Marta(numele doamnei):Ashi!Dragul Martei.Vino aici!

Ash:Ma bucur sa va revad.

Marta:De ce nu ai anuntat ca vi in vizita?Poate pregateam ceva.

Ash:Nu trebuie sa va deranjati,serios.Am venit sa vad cum va mai merge.

Marta:E din ce in ce mai greu.Dar ne descurcam cu putinta.

Ash:Ca veni vorba,am aici niste fonduri pentru dumneavoastra.Va rog sa ii acceptati.

Batranica deschise plicul dat de Ash.

Marta:O,Ash,Imi pare rau.Dar nu pot accepta asta.

Ash:Am spus sa ii luati.Sunt pentru dumneavoastra.

Marta:Sunt banii tai,in plus e o suma prea mare...

Ash:Nu conteaza.Doamna Marta,ati fost ca o mama pentru mine timp de mai bine de 10 ani,si nu pot sta in cu mainile in san si sa privesc cum locul asta se darama incet incet.Vreau sa va ajut cat de mult pot,sa va pot multumii pentru tot ce ati facut pentru mine.

Ochii Martei erau cufundati in lacrimi.Batranica ii dadu lui Ash o imbratisare afectuasa,multumindu-i cum se cuvine.

Ash:Si ce mai fac copii?

Marta:Acum tocmai ce i-am ridicat de la masa si au mers in camere.

Ash:Puteti sa ii chemati putin?Le-am adus ceva ce cred ca le va placea.

Marta:Bineinteles.Copii!!Aveti un vizitator.

Mii de picioruse se auzeau tropaind,poate nu chiar mii,dar un numar considerabil.In fata usii au aparut 16 copii cu varstele cuprinse intre 4 si 12 ani.Au navalit cu totii peste Ash,urcandu-se pana la el in in spate.Acesta il lua pe cel mai mic dintre copii si il irca in carca.

Ash:OO,Loki.Ce ai mai crescut,baiete!!

Loki:Ash !!!Te-ai intors la noi?!Te vei muta inapoi?

Ash:Din pacate nu,desii mi-ar placea sa stau cu voi.Am venit doar sa vad ce mai faceti si sa va aduc ceva.

X:Ce ne-ai adus?Ce ne-ai adus?

Ash il dadu jos pe baietel din spate,desfacand ruxacul urias pe care il cara,sotand si inmanand fiecaruia dintre copilasi pungute cu mancare si dulciuri.Nu imi vine sa cred ca facea astfel de gesturi pentru acesti copii si acea bunicuta.Se pare ca intr-un timp,locuia si el la acest camin darapanat.Copii purtau haine putin cam uzate si nu chiar pe masura lor.Se vedea ca le e foarte greu sa se descurce...

X,Y,Z:Waaa.DULCIURI!!

Marta:Iti multumim pentru tot ce faci pentru noi.

Ash:E placerea mea.

*Ring ring ring*Fuck!Exact acum trebuie sa suni si tu?!Telefon idiot...

La auzirea soneriei telefonului,doi caini din spatele tomberoanelor de gunoi au iesit latrand puternic la mine.Cum imi este teama de acele creaturo,am tipat cat de tare m-a tinut gura si am inceput sa fug.Zgomotul produs de mine le-a dat de stire lui Ash si resul ca ma aflam acolo.Am alergat pana in fata caminului,lipindu-ma de Ash,de teama cainilor si strangandu-l in brate.

Marta:Todi!Paxi!Catei rai!Nu e voie!Nu!

Marta imblanzii bestiile.Se pare ca erau cainii ei.

Ash a rupt imbratisarea si m-a dat putin la oparte.Privirea de pe fata lui era aroganta ca de obicei,cu on tel de nervozitate.

Ash:Ce Daomne Dumnezeule cauti tu aici,cap sec?....

Vreau sa imi cer scuze ca am postat asa tarziu,dar am avut teste si teze,plus ca nu am prea fost acasa ca sa pot scrie.Va multumesc nespus pentru comm-uri si voturi.Stiu ca acest capitol este cam scurt,dar va mai asteapta unul in curand.Multumesc de atentie,apreciez mult ! :*


Black MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum