,,O lacrimă îmi curge pe obraz în timp ce mă uit la foaia din mâinile lui. Ecografie? Mina a zis că este o ecografie. Este însărcinată cu el? De ce mi se întâmplă asta? Am așteptat atât doar pentru asta?"
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Continuă să își apropie fața de a mea, iar respirația lui caldă îmi gâdilă pielea. Îmi închid ochii anticipând sărutul, dar el își sprijine fruntea de a mea și oftează zgomotos.
Yg: Ți-am zis să nu mai ascunzi asta de mine. Sunt prietenul tău Yura, îmi poți spune orice fără ascunzișuri.
Nu spun nimic, nici măcar nu mă mișc sau îmi deschid ochii. Doar...doar atât? Off Yura, la ce te așteptai? Normal că el nu te va săruta.
Deschid ochii ușor și văd că și el îi ține închiși. În felul ăsta, în poziția asta, arată ca un înger trimis să mă ajute. Cum aș putea să nu îl iubesc? Cum?
Eu: Nu pot să vin mereu pe capul tău și al Yoorei cu problemele mele. Aveți și voi propriile voastre probleme.
Yg: Pe mine nu mă vei deranja niciodată. Cât despre Yoora, sunt sigur că și ea crede același lucru.
Își îndepărtează fața de a mea și imediat ce o face, vreau să fie din nou aproape. Cât de aproape de poate. Își ia mâinile de pe fața mea și le lasă pe lângă corp.
Yg: Nu vei merge acasă. Nu cu ea în starea asta. Vei dormi la mine.
Adoptă o față serioasă, iar vocea lui devine mai groasă. Știu de ce se întâmplă asta. Este deoarece își amintește ce s-a întâmplat ultima dată când m-a lăsat singură cu mama în stare de ebrietate.
Eu: Dacă tu crezi că este ok...
Îmi zâmbește și începe să meargă. Nu după mult timp, mergând alaturi de el, simt cum îmi ia mâna într-a sa și o strânge protector. Mă uit la el, dar el se uită tot înainte. De ce este atât de perfect? Și de ce nu putea să fie asta o altă situație? Yoongi să nu fi fost unul dintre prietenii mei cei mai buni. Un prieten pe care l-aș putea pierde dacă îi spun că am sentimente față de el.
Dar nu, nu voi da înapoi. Mi-am promis că îi voi spune. Și asta voi face. Probabil observă că sunt absentă și pierdută în gândurile mele pentru că încetinește pasul.
Yg: Yura?
Eu: Hm?
Yg: Vreau să îți spun ceva...
Se oprește și se uită în jos. Nu știu ce vrea să îmi spună, dar nu prea pare că îi este ușor să o facă. Oare mă place și el? Dar nu, ar fi imposibil.
Eu: Spune.
Yg: Eu te... te voi ajuta mereu atunci când vei avea nevoie, trebuie doar să îmi ceri ajutorul.
Ah, da. Mă simt dezamăgită, dar îmi îndrept privirea înainte pentru a ascunde asta. Zâmbesc totuși la cuvintele lui. Știu că îmi va fi mereu alături chiar dacă nu ar spune el asta.
Eu: Mersi. Acum hai să ne grăbim, nu vreau să pierd apusul!
O iau la fugă și îl trag de mână în urma mea. Dacă ar vrea, ar putea fugi mai repede decât mine, dar nu vrea să o facă.
