Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰

[ ³⁹ ]

(8 luni mai târziu)

Jm: Ăă... florile alea nu ar trebui să fie puse pe partea cealaltă?

Eu: V-am spus să le puneți acolo... Oh Doamne, de ce este atât de de greu să organizezi o nuntă?

Jm: Tu ai vrut asta.

Mă așez pe unul dintre scaunele albe pe care se vor așeza invitații și încep să îmi masez tâmplele.
Nunta mamei și a tatei m-a surprins și m-a bucurat atât de mult încât m-am oferit să planific și să organizez eu însumi tot evenimentul. Însă cred că mai am puțin și înnebunesc, chiar dacă Jimin s-a oferit să mă ajute.
Jimin vine și îmi aranjează părul ciufulit, deoarece în toată graba nici măcar nu l-am mai pieptănat.

Eu: Mersi, cred că fără ajutorul tău aș fi cedat de mult.

Jm: Nu ai pentru ce, este pentru părinții noștri, deci trebuie să ajut și eu la fericirea lor.

Mă ridic și mă duc eu însumi să mut florile în cealaltă parte, scaunele le aranjez împreună cu Jimin, iar pianul este într-un final poziționat unde trebuia să fie de la început.
Bine, mă simt mai calmă acum că totul este la locul său.

Eu: Merg să văd ce face mama și să o ajut să se pregătească.

Jm: Și eu la fel cu tata. Ai grijă și păstrează-ți calmul, bine? Trebuie să fi răbdătoare.

Dau din cap afirmativ. Ok, trebuie să fiu calmă, mai este destul timp până diseară. Da, nunta se va ține seara deoarece atmosfera este mai plăcută, iar luminițele pe care le-am ales vor arăta încântător, iar licuricii ne vor acompania. Ah, numai când mă gândesc la această imagine simt cum lacrimile își fac apariția în ochii mei.

Le mai dau câteva indicații muncitorilor, apoi pornesc către locul în care mama se pregătește. Jimin s-a acomodat destul de rapid cu tata, relația de tată fiu dintre ei fiind prezentă chiar și în lipsa apropierii din primii ani de viață ai lui. Sinceră să fiu, este greu să nu îl iubești pe tata, este un om minunat.

Atunci când a cerut-o în căsătorie pe mama, eram într-o vacanță în Paris. Mă întrebam de ce a ales locul ăla, dar nu am dat atât de mare atenție acestui lucru. Încă nu îmi vine să cred că Jimin a știut despre asta, iar eu nu... voi ține minte asta o vreme.

Deschid brusc ușa, făcând-o pe mama să țipe din cauza șocului.

Eu: Ups... scuze mama. Cum merge?

Yoora: Părul ei pur și simplu nu vrea să mă asculte!

Mă duc în partea dreaptă a mamei și mă uit la ea în oglindă. Arată minunat.

Eu: Știi ce? Cred că ar fi mult mai bine dacă i-am lăsa părul liber. Are un păr frumos, iar faptul că nu îi stă prins este un motiv în plus pentru a face asta.

Yoora: De ce nu mi-a venit ideea asta înainte de orele de chin în care am încercat să fac părul ăsta să stea prins?

Eu: Pentru că eu sunt cea deșteaptă pe aici.

Îi fac cu ochiul apoi iau pantofii mamei care zac pe un scaun undeva în spatele nostru.
Nu știu de ce... toate chestiile astea mă duc cu gândul la propria mea nuntă, până acum credeam că va fi cu Yoongi, dar....

Yoora: Aduci pantofii ăia sau vrei să îi păstrezi tu?

Eu: Da, acum îi aduc.

Pot spune că acum am parte de o... relație neașteptată.
Eu și Nam am început să fim împreună de câteva luni, cred că patru... Sunt o iubită rea pentru că nu știu asta?
Sinceră să fiu, îl iubesc pe Nam, dar... nu în felul ăla. Singurul pe care încă îl iubesc este Yoongi. Chiar nu am putut să mi-l scot din minte și din inimă. Am învățat însă să trăiesc cu asta, îl iubesc pe el, dar am parte de altcineva.