Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰

[ ¹³ ]

Ajungem în camera ei, iar ea închide ușa în urma noastră.
Mă așez pe patul ei frumos aranjat. În ciuda faptului că uneori pare destul de aeriană, băiețoasă sau prea energică, camera ei este foarte bine îngrijită. Îmi place atunci când lucrurile sau locurile sunt îngrijite, mă fac să mă simt oarecum... liniștită.
Yoora își scoate două foarfece de mărimi diferite și un tub de vopsea neagră dintr-un sertar și mi le întinde mie, apoi se așează turcește în fața mea pe podea.

Yoora: S-a cam decolorat, plus că mă gândeam să îmi tai din vârfuri și să îmi fac breton. Crezi că poți să o faci?

Eu: Sigur.

Este un fel de a mă relaxa și de a uita ceea ce mă supără, iar ei îi place să arate bine și să își îngrijească mereu părul. Cred că prima dată când am încercat să îi fac ceva la păr a fost pe la 9 ani, dar atunci i-am distrus părul și a fost nevoită să poarte o perucă. Mama ei nu ne-a mai lăsat să facem asta după. A trebuit să îi aduc o diplomă prin care să îi demonstrez că am lucrat la asta pentru a mă lăsa să o fac din nou. Yoora chiar a sugerat de multe ori să o facem oricum, dar nu am acceptat. După ce mama ei ne-a dat voie să o facem din nou, eu practic am devenit hairstilistul Yoorei. Îi făceam ceva la păr în aproape fiecare weekend. Desigur... nu am mai făcut asta atât de des atunci când am început liceul.

Se întoarce cu spatele în direcția mea după ce îi fac bretonul și eu mă apuc să îi vopsesc părul. Părul ei este atât de lung și de moale încât poate fi considerat o jucărie antistres pentru mine.

Yoora: Este numai vina Minei, îți zic eu. Ar fi trebuit cel puțin să îți zică ea, dacă Jimin nu a făcut-o, dar după cum știm amândouă, nu a făcut asta.

Eu: Nu este vina ei. Jimin a mers cu ea și a uitat complet de mine.

Yoora: Da, dar nu ar fi uitat dacă Mina nu s-ar fi rugat de el. Crede-mă, o cunosc mai bine ca oricine.

Eu: Cum adică?

De unde o cunoaște ea pe Mina? Credeam că Mina nu a mai fost niciodată în orașul ăsta, iar Yoora nu a stat niciodată într-un alt oraș. Nu văd cum ar putea să o cunoască. Poate că sunt rude? Dar ce motive ar avea să nu placă pe cineva din propria familie, dacă ăsta este cazul?

Yoora: Nu este important. Dacă îți voi spune probabil că îi vei aduce aminte într-un fel, iar atunci el va suferi din nou la fel cum a făcut-o atunci. Totuși, Mina nu este deloc ceea ce pare a fi. Este manipulatoare și poate minți pe oricine, fără să pară suspectă pentru măcar o secundă. Te poate minți privindu-te în ochi și făcând pe victima.

Nici măcar nu știu ce să mai cred. Da, Yoora este prietena mea cea mai bună și este normal să o cred, dar nici măcar nu vrea să îmi spună despre ce este vorba mai exact, iar Mina nu a părut să demonstreze până acum ceea ce Yoora tocmai mi-a spus.

Eu: Yoora, nu înțeleg despre ce vorbești. De unde o cunoști pe Mina și de când?

Yoora: O cunosc de destul de mult timp încât să te pot avertiza asta. Nu îți pot spune pentru că i-am promis fratelui meu și pentru că nu vreau să se întoarcă din nou la acea perioadă.

Acum sunt chiar mai confuză. Termin de vopsit șuvițele din părul Yoorei care mi-au mai rămas, apoi ea se ridică și se uită în oglindă.

Yoora: Merg să îmi spăl părul. Tu te poți duce la masă. Spune-i mamei că voi veni și eu imediat. După asta ne vom face temele.

Dau din cap aprobator, iar ea dispare după ușa de la baie.
Ies din camera ei și cobor scara. Îmi privesc umbrela care zace pe suport și din care picură picături de apă care ajung pe podea făcând să apară o mică băltoacă în acel loc.
Mama Yoorei intră în bucătărie cu o pungă de legume, dar nu mă observă. Merg în bucătărie, iar Namjin și mama lui sunt acolo. Namjin tăind legumele pentru mama sa, iar ea privindu-l mândră.

Femeia: Dacă știam că ești atât de priceput, te-aș fi lăsat pe tine să faci mâncarea.

Nj: Aș fi acceptat cu plăcere.

Mama Yoorei mă observă și îmi face semn să mă așez. Mă pun pe al doilea scaun de pe margine și îi privesc.

Femeia: Yoora?

Eu: Vine și ea, își spală părul.

Femeia: Ah, din nou i-ai făcut ceva la păr?

Dau din cap afirmativ cu un mic zâmbet. Yoora și familia ei au fost mereu ca propria mea familie. Când eram mici, de fiecare dată când mama Yoorei le lua ei și lui Namjin dulciuri, haine sau jucării, lua și pentru mine. Mereu mi-a spus că ar fi vrut să fiu fiica ei. Ba chiar vroia să mă adopte, dar credea că mama nu ar fi fost niciodată de acord. Eu cred totuși că ar fi acceptat cu plăcere să scape de mine.

Telefonul începe să îmi sune, așa că merg să răspund.
Vocea lui Jimin se face auzită de partea cealaltă.

Jm: Bună surioară, te-am sunat să îți spun să nu mă mai aștepți deoarece sunt... ocupat și nu mai putem merge acasă împreună.

Nu apucă să zic nimic, deoarece Yoora îmi ia telefonul din mână și vorbește ea in locul meu. Eu am vrut să îi zic că este ok, dar ea sigur nu îi va spune asta.

Yoora: Bună Jimin! Ce ar fi fost să îi spui Yurei cu multe ore înainte că deja ai plecat? Ah, ai putea să o saluți pe Mina din partea noastră? Mersi mult. Ah, Yoora este la mine, deci chiar ar trebui să nu te mai îngrijorezi atât, nu vreau să îmbătrânești mai repede.

Încheie apelul telefonic, iar e mă uit uimită la ea. Nu aș fi avut curajul să îi zic asta lui Jimin. Probabil aș fi ascuns faptul că de fapt chiar ma deranjat. Ea se uită la mine zâmbind, apoi mă apucă de braț și mergem la masă.
Nu știu sigur dacă Yoora îl va lăsa pe Jimin să scape doar cu asta, în special dacă va veni la noi.

××××××

Capitol needitat, scuze pentru greșeli.