Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰

[ ¹⁵ ]

Eu: Nu acolo Namjin, ci acolo!

Mă duce le raionul pe care i l-am indicat eu și răsuflă obosit.
Pretind că mă gândesc ca mai apoi să îi dau altă indicație.

Eu: Dacă mă gândesc mai bine, cred că pe acolo era mai bine.

Nj: Glumești cumva?

Eu: Crezi că îmi arde de glumă? Doar odată în viață face prietenul tău cel mai bun 18 ani, plus că vreau să arăt magnific la petrecere, iar tu crezi că eu glumesc? Asta e o situație de criză, de viață și de moarte dragul meu.

Nj: Ok,ok, am înțeles.

Mă duce înapoi pe celălalt raion. Sincer, nici măcar nu mă mai doare, dar îmi place să fiu cărată și în special îmi face plăcere să îl torturez pe Namjin.
Yoora se uită la noi cu o sprânceană ridicată. Știu că se miră ce naiba este cu noi, și eu aș face-o.

Yoora: Bine... dar voi doi ce extratereștrii faceți?

Nj: Am călcat-o pe Yura pe picior și acum o doare iar eu i-am zis că o voi căra, deci iată-ne...

Încerc să îmi ascund zâmbetul, dar eșuez cu siguranță. Yoora își mijește ochii în direcția mea, apoi râde înțelegând ce fac mai exact.

Yoora: Ok,ok, distracție plăcută!

Namjin își reia din nou drumul printre rochiile așezate în rânduri colorate. Brațele au început să îl doară, așa că acum mă poartă în spate. Mă simt de parcă aș călări un cal. Dii băiete!
Toate rochiile de aici sunt uimitoare, dar vreau ceva special, oricât ar fi de scumpă. Mai caut și câteva rochii scurte, mulate și foarte sexi.
Îi spun lui Nam să mă ducă la cabina de probă, dar mă prefac că nu pot intra înăuntru.

Eu: Frate, doare atât de tare... Namjin, am o propunere pentru tine... Mai știi că ți-am zis că trebuie să faci ceva pentru mine în mall? Vreau să probezi rochiile astea pentru mine.

Nj: Ce vrei să fac?! Nici prin gând să nu îți treacă să mă pui să port alea!

Fac ochii mari și mă străduiesc să arăt cât mai drăguț, plus că mai fac și ochii să mi se umple de lacrimi. Oftează zgomotos lăsând umerii în jos. Ar trebui să mă fac actriță. Mă descurc de minune la jucat teatru!

Nj: Bine..., dar nu mai folosi privirea aia le mine, ăsta e șantaj curat!

Exact, te șantajeze pentru a face ce vreau.
Cum el intră cu una dintre rochiile pe care oricum nu aveam de gând să le cumpăr, eu îi trimit Yoorei un mesaj în care îi spun despre planul meu și îi cer să vină pentru a-l filma.
Ajunge în scurt timp și se pune undeva unde N-am nu o va observa.
După ce el iese din cabină, eu mă uit către el și îmi ia toată determinarea și efortul meu să nu râd.

Poartă o rochie scurtă, mulată, cu imprimeu leopard și cu spatele gol. Îi stă minunat! Cred că mai bine decât mi-ar sta mie! Ahh, este atât de caraghios!

Eu: Hm, le poți încerca și pe celelalte? Chiar nu mă pot decide.

Nu: De ce nu le cumperi pe toate și gata?

Eu: De unde crezi că pot face eu rost de atâția bani? Din alocație?

Oftează apoi apucă toate rochiile și intră cu ele în cabină. Mă uit către Yoora și îi fac un semn prin care o întreb dacă a filmat, iar ea răspunde afirmativ. O să îi pice fața când va vedea că l-am filmat și că m-am amuzat pe seama lui. Sărăcuțul Namjin.

După ce încearcă toate rochiile, iar Yoora îl filmează în fiecare, Namjin intră în cabină să se schimbe înapoi în hainele sale.
Îi fac semn Yoorei să vină la mine.

Eu: Să îmi trimiți asta.

Dă aprobator din cap apoi pleacă înainte ca Namjin să iasă din cabină. Sunt al naibii de diabolică. Și îmi place surprinzător de mult să fiu așa!
El iese și se uită întrebător la mine, iar eu zâmbesc în semn de părere de rău.

Eu: Scuze... niciuna nu îmi place, deci nu le mai vreau. Mă poți duce să le pun înapoi la locul lor?

Văd cum disperarea își face culcuș înăuntrul său. Cred că i-am mâncat toți nervii, dar au fost surprinzător de gustoși, să spun așa. Se apropie de mine și mă ia în brațe de data asta, apoi mă duce le raionul de pe care amuat rochiile. Le pun înapoi rând pe rând, apoi cineva își drege glasul în spatele nostru.

Yg: Hei, ce faceți aici?

Oh vai, Yoongi! Inima începe să îmi bată mai tare la vederea lui.
Mi-a fost dor de el... nu l-am mai văzut doar de două zile și deja îmi lipsea ca aerul în spațiu.
Se uită nedumerit la noi de sus în jos. La naiba, am uitat că Nam mă ține încă în brațe. Încerc să mă dau jos, dar nătărăul nu îmi dă drumul. Ah, tocmai acum ți-ai găsit momentul să ai grijă, dat nu ai făcut asta și când m-ai călcat.

Eu: Bună Yoongi, noi cumpărăm niște lucruri pentru ziua ta. Uh, tu ce faci aici?

Yg: Îmi vedeam de treabă și cumpăram, la fel ca voi, chestii pentru ziua mea când l-am văzut pe Namjin și am vrut să îl salut. Nu știam că ești și tu cu el. Apropo, ce este cu voi? De ce te ține în brațe?

Nj: Am călcat-o din greșeală, iar acum o doare piciorul, deci m-am oferit să o car.

Se uită în altă parte și își încordează maxilarul. Ah, ador orice lucru pe care îl face. Oare asta mă face o obsedată? Dar nu așa face orice persoană căreia îi place de cineva? Adică să considere acea persoană perfectă? Pentru că așa este el pentru mine. Pur și simplu perfect.
Își întoarce privirea către noi, mai exact către mine. Mă privește fix în ochi și simt cum inima mea uită să facă bată din când în când, apoi se oprește de-a binelea. După se uită la Nam și simt cum inima îmi pornește din nou, de data asta bătând atât de puternic încât îmi este teamă că o să iasă afară.

Yg: Pot și eu să o car să știi. Trebuie să fi obosit

Stai asta a sunat cumva a gelozie? Dar este imposibil...

Nj: Nah, e ok. Mă descurc cu ea chiar dacă e o mică pacoste.

Se încruntă la el apoi de apropie cu doi pași.

Yg: Insist, plus că Yura nu este o pacoste.

Ah, nu mai gândul de a sta în brațele lui mă face să am pielea de găină. Cred că o să leșin, iar singurul loc în care mă va căra, va fi spitalul.

××××××

Capitol needitat, scuze pentru greșelile întâlnite în citire💞